– Am auzit un greiere.
– N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta, i-a spus prietenul lui.
– Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
– Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
– E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
– Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
– Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
(Ascultand zi de zi la televizor galceava, crimele, tragediile, urechea – prelungirea creierului nostru – se fixeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori … de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre si nu stim de unde, cand si cum; si e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai ai incredere in nimeni, etc.).
Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.