Despre moarte cu zambetul pe buze

Cimitirul Vesel de la Sapanta

Escapada de-acum cateva week-end-uri a unei bune prietene in Maramures cu vizita ei in Cimitirul de la Sapanta mi-a reamintit de acest loc ce ne demonstreaza tuturor ca cimitirul nu trebuie sa fie intotdeauna ceva monoton si morbid.

Inceput de catre un sculptor local, numit Stan Petras in anii ’30, si continuat pana astazi de familia Pop, cimitirul a devenit una din cele mai populare atractii turistice ale Romaniei rurale, beneficiind de tururi la fiecare ora pentru nenumarati turisti, straini mai ales.

Crucile gravate din Cimitirul de la Sapanta sunt sculptate si pictate cu scene reprezentandu-i pe decedati, acompaniate de cate un poem ce le descrie soarta. Cam jumatate din ele au ambele fete pictate – una aratandu-l pe decedat asa cum era in viata, iar cealalta aratand fie modul in care a murit, fie ilustrand felul in care au fost vazuti de comunitate pe cand erau in viata.

Daca n-ati fost pana acum acolo, mergeti si vizitati neaparat locul, dar inainte intrati si pe website-ul urmator; veti gasi informatii foarte interesante si o galerie foto ce va va face cu siguranta curiosi sa mergeti sa vedeti cu ochii vostri:
http://horinca.blogspot.com/2010/07/sapanta-happy-cemetery.html

Comentati?