Clipe din viata omului de vanzari

Acum 3 saptamani am cunoscut un stimabil domn venit la un service auto din Bucuresti. Dupa ce am discutat despre masini – caci ce altceva puteam discuta in pozititia pe care o aveam acolo?! – m-am trezit ca-mi spune brusc “ai nevoie de un iubit”. M-am intrebat rapid in mintea mea “ce lagatura au masinile cu iubitul in cazul de fata?” ca doar nu despre asta discutam. M-am facut ca nu aud recomandarea lui venita din senin si imi spun “de unde naiba a tras concluzia ca sunt singura? sta scris pe eticheta de la blugii mei sau cum? ce are a face discutia despre concursuri, masini, cu iubitul?”. l-am intors spatele si mi-am vazut de treaba ca si cum nu exista si nu se uita la mine ca pisica la avion.

La cateva saptamani de la acest incident, primesc un e-mail, replica la informarea tip business transmisa de mine in urma cu o zi. Mailul cuprindea o prezentare ppt, una din nenumaratele care circula zilnic pe mail. Spun asta pentru ca nu ma mai sinchisesc de mult sa citesc spamurile si nici atasamentele lor. Totusi, ceva din body text ma retine sa nu-l azvarl la cosul cu gunoi … “ ceea ce ti-am transmis in atasament m-a impresionat …. este despre femei adevarate … bla, bla”. Deschid atasamentu si ma uit fugitiv peste el si imi spun “ da, bine! femeile sunt toate femei adevarate, caci nu dicutam despre Alba ca Zapada … “

La cateva ore de la acest incident ma trezesc cu un sms “Iti place placinta cu dovleac?” Numarul nu mi-e cunoscut. Dau „find” in baza de date si gasesc ca numarul apartine “amicului” venit la service intr-o zi de sambata. Ii raspund sec “este una din placintele mele preferate”. Nu apuc sa ma indrept spre o livrare ca soseste si al doilea sms “Trec sa iti aduc”. Dumnezeule mare! “Hei amice, cine te crezi? Pe mine nu ma intrebi daca vreau, daca am timp?”. Plec si imi vad de ale mele. Nu apuc sa imi iau la revedere de la clientul caruia-i livram masina si un nou sms ma ataca de la acest stimabil domn pe care am sa-l numesc Varsatorul ON “sunt in fata showroom-ului”. Ce zi! “La naiba, asta este mai fast decat multe muste”. Ies din showroom, imi iau zambetul comecial si-l salut scurt. Imi intinde placina acoperita de un servetel si instant ma intreb “ le-ai tinut in servetel pe bancheta unde ai facut sex si au stat toti prietenii tai?”

Accept placinta, ii multumesc si-i spun ca am un client care ma asteapta. Imi spune scurt “ma duc la un targ de carte si revin, poate te eliberezi”. Extraordinar exact ce aveam nevoie! Imi vine sa-i spun “Alo, amice, (daca ma eliberez sau nu), pe mine nu ma intrebi daca am chef sa iti revad mutra?”. Ii spun taios “vorbim”, intorc spatele si plec agale gandindu-ma “ce fac cu placinta?” Intru in showroom si dau placinta portarului, macar el nu stie unde a stat placinta acoperita cu un servetel. Spun acoperita pentru ca nu era ambalata …

Pe la ora 7 seara ma trezesc cu el in showroom. Ma pregateam sa strang si sa inchid. Ma gandesc “sa ma ridic si sa plec? afara este frig, mai bine i-o tai scurt inca de acum … la caldura, ca sa nu ma tina afara”. Imi iau fata surpinsa si-l salut scurt. Incepe si imi povesteste despre cartile cumparate de curand. Eu aud doar “cum sa gatim, cum sa ne ingrijim”… Mintea mea este foarte selectiva si educata. Ii tai scurt vorba si-l provoc spunand: “si eu am publicat o carte sub pseudonim pe care nu am de gand sa ti-l impartasesc. Subiectul nu cred ca te pasioneaza. Cartea se adreseaza cu precadere femeilor”. Face ochii mari si incepe sa faca presiune ca vrea cartea, ca sa ma cunoasca, ca …. si incep sa curga toate balivernele unui mascul care trebuie sa se arate destept, educat, simpatic si interesat de esenta femeilor, alta decat vrea sa recunoasca. Il rog sa nu insiste, ii spun ca e tarziu, ma ridic, imi iau geanta si ma indrept spre usa …

El merge pe langa mine. “Mai sa fie, de frig m-am ferit, in frig am iesit! Poate asa se va duce mai repede acasa.” Se invarte in jurul meu. Il simt tensionat oricat de sigur vrea sa se arate. Se invarte in jurul meu pentru ca nu poate controla situatia si nici pe el. Ii suna telefonul de cateva ori, raspunde, vobeste codificat. Imi pare ca este o ea. El ii spune „bine te duc la 3 unde ai nevoie, dar lasa-ma sa fac un dus”; mai gangureste ceva la telefon si inchide. Lumina neoanelor ii cade pe fata, dar nu vad daca s-a inrosit. Il simt insa din glas sugrumat si abia isi potoleste starea … de barbat …

Cred ca nu se astepta sa descopere ca in spatele unui vanzator auto de succes, este o femeie complexa, dar nici nu se astepta sa ma uit la el zambindu-i, semn ca inteleg ca e incurcat cu o domnisoara si e stanjenit ca incearca sa combine inca una. Ii reamintesc ca este tarziu, imi aprind o tigara si ma urc in masina murmurand „La revedere!” Imi ingana si el ceva si se urca in masina. Imi aranjez centura, pornesc motorul, blochez usile, mai trag doua sau trei fumuri de tigara si plec. El tot butoneaza ceva pe telefon si sta in masina. Imediat dupa mine pleaca si el. In mai putin de 100 de metri drumurile se despart… strig „Aleluia!” apoi ma stapaneste rasul de diavolita. Dau muzica tare si cant.
Ajunsa acasa, gasesc un mesaj pe telefon de la el. Nu-l citesc. Pe pisica a omorat-o curiozitatea, nu si pe mine. Il sterg … beau ceai, citesc si adorm visand la povesti cu happy end.

Va continua …