Iepurasul isi facea lucrarea de licenta.
Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
– Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo?
– Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras.
– Ha, ha, ha … pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers …
– Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina …
Dimineata, padurea plina de mirare … in fata vizuinei pielea vulpei intinsa la uscat …
Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:
– Despre ce scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras …
– Ha, ha, ha … cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
– Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna …
Dimineata stupoare mare in toata padurea … pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii …
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
– Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt la concluziile cercetarii; acum demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras.
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho … ce tot spui pricajitule … cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina si ai sa te convingi …
In dimineata urmatoare toata padurea era socata … pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii …
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, razand, iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care ii spuse:
– Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Tema nu conteaza, ci coordonatorul …