Ceri atat cat valorezi

Intr-o scurta conversatie intre doi prieteni, barbat si femeie, el o intreaba pe femeie:
– Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta inainte de a-l privi in ochi si ii raspunse:
– Vrei sa stii intr-adevar?
El raspunse:
– Da.
Atunci ea incepu sa zica:
– Femeie fiind, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat … Imi pun intrebarea: „Ce poti tu sa aduci in viata mea?” Barbatul ramase privind. Se gandea desigur ca ea nu poate vrea decat bani. Stiind ce gandeste, ea ii spuse:
– Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si, privind-o, ii ceru sa explice mai in detaliu. Si ea continua:
– Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de un partener cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu „ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina, se uita la el si il vazu foarte derutat si intrebator.
El ii zise:
– Ceri mult …
Ea raspunse:
– Valorez mult …

9 comentarii pe “Ceri atat cat valorezi

  1. daca toti am cere cat valoram atunci lumea ar fi alta…. dar ,,noi,, ne cerem doar valori materiale , doar in povesti ne gandim la valorile spirituale.

  2. nu cred ca e doar in povesti, dar sunt de acord ca sunt prea putine situatiile in comparatie cu ce ar trebui sa se intample; si-apoi depinde de fiecare din noi sa ne schimbam sistemul de valori.

  3. Cred ca ea a procedat corect si e foarte bine ca nu si-a compromis sistemul de valori. Pe plaiul mioritic am observat tendinta barbatiilor de a-si cauta fie o copie fidela a mamei fie o femeie cu un dezvoltat spirit gospodaresc, si de a-si limita interactiunea zilnica la satisfacerea unor instincte primare. Tendinta e mai putin prezenta in mediile intelectuale.

  4. Din pacate asa e; am o mentiune: incepe sa se intample din ce in ce mai des si in mediile ce presupun mai multa educatie, doar ca aici ele se dezmeticesc mai repede si incearca sa ia masuri cat mai devreme.

  5. Sau de la bun inceput prefera sa nu se implice intr-o relatie de compromis. Totusi ce nu inteleg… nu imi place sa generalizez, insa am vazut un contrast izbitor intre comportamentul,atitudinea, tinuta femeilor vs barbati si totusi nu imi dau seama cum unele ajung la un asemenea compromis. Nu vreau sa cred ca e un compromis facut din cauza materialului pentru ca am observat un astfel de gen de relatie la liceeni, studenti etc unde nu se pune problema de bani.

  6. Probabil lipsa unei evaluari corecte de sine, ori dorinta de a apartine unei relatii (ce conteaza ca e umilitoare, ori pur si simplu nesanatoasa atat fizic cat si psihic, important e sa nu spui ca esti singura) cu orice pret … nu stiu; problema e ca pornesc la drum in viata cu handicapul unei relatii ce le distruge respectul: atat pentru ele insele dar si pentru ei …

  7. Nu stiu cite (persoane) au capacitatea de autoevaluare la varsta respectiva. Cred ca actioneaza automat pe baza educatiei din fam. si/sau sub influenta anturajului. Apoi societatea e cum e si sansele de corectare pentru mai tarziu sint mici.

  8. Inclin sa-ti dau dreptate, dar noi parca nu eram asa de ametiti, debusolati, lipsiti de repere …
    Si-apoi fetele de azi mai au o problema: e concurenta mare pe un loc!

  9. Era mai simplu pe vremea noastra. Cam iti stiai traseul (trepte-liceu-facultate-serviciu) si nu erau asa multe distractii ca acum. Vrand nevrand educatia se facea. Bine, ca mai ieseau si elemente mai nereusite, asta e , nu e sistem fara probleme. Acum vorbim de 20 de ani in care, parerea mea, e ca s-a involuat.

    Vorbeam despre acelasi lucru cu o persoana dintr-o tara vecina si mi-a argumentat ca din cauza competitiei apare si compromisul, un compromis facut mult mai des de ele decit de ei. Statistic vorbind ,asa pare insa e competitie si din sensul opus:)

Comentati?