Testul sarutului – traducere si adaptare dupa Peter Moser
Era o seara calda de vara.
Eram de putin timp in Frankfurt si stiam, in afara de districtul financiar, doar cateva locuri si o mana de oameni in acest oras. Dar nici nu va imaginati cat de usor a fost sa cunosc oameni noi. Chiar si intr-o cafenea nu a fost nicio problema sa intru in vorba cu cineva. In Franken, de unde vin, oamenii sunt mult, mult mai rezervati.
Intr-o cafenea – unde altundeva?! – am cunoscut o femeie interesanta. Am inceput sa vorbim si ea a decis sa imi arate „adevaratul Frankfurt”.
Am mers in acea seara de la Cafe Ypsilon, unde ne-am cunoscut, la zoo, am atins razant centru orasului, spre Main, am trecut pe langa Sachsenhäuser, de-a lungul raului spre Oberrad. Am vorbit si am ras despre tot si toti. Politicieni, actori, muzicieni, si chiar de noi insine.
S-a oprit sub un pod de cale ferata.
– A fost o seara foarte frumoasa, a spus ea. Din acest motiv ar fi vrut sa-mi dea testul sarutului.
– Testul sarutului?
– Da. Un test al sarutului. Doar sa vad daca functioneaza.
– Daca functioneaza? Sarutul? am intrebat neintelegand ce vrea sa spuna.
– Nu saruturile, prostutule! a ras ea. Daca merge cu noi!
– Si decizi asta cu testul sarutului?
– Da!, a ras ea.
– Doar unul singur? Nu am dreptul la trei incercari macar?
– Nu. Numai unul. Trebuie sa fie primul sarut. Altfel nu se pune.
– OK. Si ce trebuie sa fac pentru acest test al sarutului?
– Inchizi ochii si astepti ce urmeaza, a raspuns ea.
Asa ca am inchis ochii, am tuguiat buzele si am asteptat. Ce avea sa urmeze.
Am simtit-o apropiindu-se, sprijinindu-se usor de mine. I-am simtit pieptul frecandu-se de al meu in timp ce se ridica pe varfuri, i-am simtit stomacul, picioarele, i-am simtit caldura trupului. Am simtit-o cum pune cu grija un brat in jurul gatului meu si cum imi mangaie incet parul cu mana. Apoi buzele mi-au atins foarte deicat gura. Inima mi-a explodat si genunchii mi s-au inmuiat. A parut sa dureze ore, sarutul, si totusi a fost atat de scurt! L-a incheiat muscandu-mi usor buza inferioara si eliberand-o brusc.
– Nimic”, a spus cu sobrietate. Pacat. Dar hai sa ramanem prieteni.”
[Pentru S.L. la cea de a 25-a aniversare a prieteniei]
foto © Vlad Eftenie