Fara istorie ce ne mai ramane?
Atatea case de patrimoniu (mai ales in Bucuresti), atatea cladiri ce au supravietuit anilor multi, generatiilor ce au trecut prin ele, vremurilor ce au trecut peste ele … Cred ca sunt lasate in paragina (ori distruse de-a dreptul) pentru ca in mod deliberat vor sa stearga urmele trecutului, istoria, tot ce ne defineste radacinile. Ma ia cu frisoane cand ma gandesc ca nu prea mai sunt multe de facut …
„Nu sunt nostalgic, dar nici Ceauşescu n-a îndrăznit să-l dărâme. Am fost ieri la Zau (Mureş) şi nu mi-a venit să cred: bijuteria de altădată devine ruină pe zi ce trece. Castelul aparţine acum Consiliului Judeţean, după ce statul i-a târât în justiţie pe urmaşii fostului proprietar – Istvan Ugron, pe vremuri ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia şi îndrăgostit nebuneşte de una din fiicele țarului Nicolae al II-lea al Rusiei.
Castelul-calendar are 365 de ferestre câte zile sunt într-un an, 4 turnuri la fel ca numărul de anotimpuri, 52 de camere câte sunt săptămânile, 7 terase câte zile sunt într-o săptămână și 12 holuri câte sunt lunile anului.
Probabil că oficialii din Mureş aşteaptă liniştiţi căderea zidurilor, mulţumiţi că dacă habar nu au de istorie, nici nu sunt obligaţi s-o păstreze…” – Sabin Gherman
Gabriela
- Edit
Mi-am petrecut adunate luni intregi in judetul Mures pentru a fotografia si indexa casele boieresti, bisericile fortificate. Intreg judetul are comori abandonate de romani, ridicate de sasi, invadate de tristete. Cazul de mai sus nu este deloc izolat si nu se rezuma la judetul Mures. In alte saptamani petrecute in Oas am descoperit adevarate opere de arta lasate uitarii, cum ar fi ca exemplu Mediesul Aurit. Ce castel. Ce istorie.