Un Chrysler in noapte

„E unu noaptea și nu mai am țigări. Ies – în șlapi, pantaloni scurți și tricoul meu cu minioni – să-mi cumpăr de la un bar nonstop din apropiere. Afară e răcoare, pustiu și aproape liniște. Din depărtare se aude totuși un motor puternic, o mașină sport ajunge într-o clipită lângă mine, frânează zgomotos, scrâșnește din roți, se învârtește pe loc, apoi dispare cu peste o sută la oră pe strada goală a Arcului.
În scara blocului de lângă bar, trei tineri – tot în șlapi, pantaloni scurți și tricouri, dar fără minioni – beau bere. Unul se ridică și privește admirativ în urma bolidului:
– Ăsta e Chrysler, bă, băiatule!
– Nu, bă, e Ferrari! îl contrazice altul.
În capătul străzii, mașina mai face o piruetă, se întoarce și trece în goană pe lângă noi.
Intru în bar. De obicei, la ora asta, e doar barmanița care stă pe un scaun și privește telenovele pe un televizor atârnat sus, aproape de tavan. Câteodată mai văd și un tip obosit care-și încearcă norocul la păcănele. Însă, acum, e doar barmanița. Doarme cu capul pe masă, folosind un braț drept pernă. Cealaltă mână e căzută în gol, inertă. Nu vreau să o sperii. Îi strig încet, din ușă:
– Săru-mâna!
Nimic. Somn profund. Ca și cum ar fi împușcată.
Mai fac un pas înspre ea și mă pregătesc să-i mai zic o dată, ceva mai tare, „Săru-mâna”. Cineva mă bate pe umăr, din spate. Tresar, mă rotesc brusc, pregătit să orice. E barbanița aia adevărată, cu degetul la buze. Dracu știe de unde a apărut. Mă atenționează șoptit:
– Prietena mea a adormit. Să n-o trezim.
– Am crezut că ea-i dumneavoastră, mă scuz.
Se amuză de încurcătură. Comand pe muțește două pachete de țigări.
Ies pe vârfurile șlapilor. La jumătatea distanței spre casă, pe partea opusă, e oprită mașina sport care făcea ture mai înainte. Portiera de la volan e larg deschisă, șoferul – un tânăr de vreo 25 de ani – se transferă incredibil de repede dinăuntru într-un scaun cu rotile, aflat pe asfalt, alături. Trântește portiera, încuie mașina – beep-beep, apoi împinge roțile căruciorului cu mâinile și dispare pe alee.
Mă uit la siglă. E Chrysler.” – Florin Lazarescu

(sursa fotografiei)

Comentati?