Actionand ca un animal: emotia vanatorii

Nu ma intelegeti gresit, nu suport sobolanii, dar asta micu’ e un scump! Parca-as face – asa, temporar – un schimb genetic … Insa de un lucru sunt foarte sigura: n-as rani micutul dragalas care zboara … L-as urma pentru o vreme pentru ca-i dragalas. Este precum povestea pisicilor si a aratatoarelor cu laser, ori a cainilor si a frisbees-urilor: sunt hipnotizata de modul in care mangaie aerul! Sper doar sa nu-mi aduca o cadere intr-o groapa precum ultimul fluture pe care l-am urmarit si care m-a facut sa fac o scurta dar oarecum dureroasa cunostinta cu un deal …

Comentati?