Ma innebunesc dupa ifosele unora, munca asidua de a parea altceva decat sunt pana cand, intr-o fractiune de secunda darama printr-un gest ori o replica tot castelul de nisip ce se vroia acoperire a micimii lor.
„În faţă MegaImajului de la Hala Traian, nenea îşi suflă mucii pe trotuar. P-ormă se şterge delicat cu batista.
În MegaImaj. Prânz, lume multă, case puţine. La una-s doar trei oameni. Dau să mă duc, (……)
O doamnă, da? Ceea ce la prima vedere ai defini drept o doamnă. La vreo 40-45 de ani. Genu’ antimanele şi antiţoape şi anticocalari”.
Intreaga poveste despre „Domni si Doamne” la Diacritica acasa, adica aici: http://diacritica.wordpress.com/2011/02/15/domni-si-doamne/
(foto )