Imi place muzica si am o legatura speciala cu ea. Ca cei mai multi dintre noi, de altfel. Eu insa, in copilarie, am cantat in cor si fugeam de acasa ca sa ma duc acolo unde corul avea „concerte”; cam tot in acea perioada am incercat o apropiere de mandolina, dar lipsa ulterioara a exercitiului aproape ca mi-a sters din memorie pana si pozitia corecta a degetelor. Ce n-am sa uit insa vreodata sunt orele de repetitii la mandolina, intalnirea atator instrumente, legatura speciala ce se formase intre noi toti si instrumentele noastre, felul in care profesoara noastra incerca sa ne faca sa constientizam cat de speciale sunt instrumentele si cat de mult ne schimba viata ele.
Sunt multe instrumente interesante si unice in felul lor, dar niciunul nu cred ca se poate compara cu maiestria pianului. Parisul este orasul care are o seama de ateliere de reparat piane, iar cel mai vechi are o poveste minunata:
Fournitures Generales Pour Le Piano, acesta este numele lui si este detinut de Marc Manceaux, are o vechime de 40 de ani si seamana cu casa unui colectionar de piese componente de pian. Dar nu este un muzeu si nici cimitir de piese. O zi normala din viata lui Marc Manceaux – o poveste despre pasiunea lui pentru muzica si pentru profesia lui.