Pauza de masa

LunchBreakRomanceAm vrea sa spunem ca asta nu ni se pare atat de familiar, nu? Macar de-am fi fost italieni! ­čÖé

Doua monologuri interioare ce spun doua povesti de dragoste total diferite. Cu totii am trecut prin asta, sunt convinsa … Vedem pe cineva intr-un loc public si speculam pe larg despre cine ar putea fi. Regizorul Danny Sangra a plecat in cautarea explorarilor noastre interioare cu acest scurt metraj despre doi potentiali indragostiti ce incearca sa obtina fiecare masura celuilalt in deplina tacere. Din exterior par ca impart impreuna aceeasi banca in timp ce isi iau pranzul. La interior o lupta titanica se duce intre ego-urile lor si presupunerile lor unul despre celalalt.
In timp ce el jongleaza cu „sunt un hartuitor” si „pacat ca nu sunt suficient de italian” sa incep o conversatie … ea se lupta cu parul ei ingrasat, cu inabilitatea de a manca o supa, si amandoi sunt incapabili sa-si spuna macar un hello.

A lunch break – Pauza de masa a lui Danny Sangra exploreaza stralucit dorinta noastra de conexiune, pe de o parte, si frica paralizanta de respingere fara a scoate un singur cuvant, pe de alta parte, incat nu pot sa nu-l banuiesc pe regizor ca a trecut el insusi prin aceasta ipostaza.

Comentati?