Ascunzatori la vedere este intr-un fel si povestea unei intamplari din copilarie: mama facuse cumva rost de niste caramele bune care se topeau in gura. Am tabarat pe ele impreuna cu fratele meu si probabil ca le-am fi terminat in aceeasi zi, numai ca mama n-a fost de aceeasi parere si ni le-a ascuns. A doua zi, cand ne-am intors de la scoala, eu si fratele meu le-am cautat prin toate sertarele ori in locurile pe care in mintea noastra de copii le consideram posibile ascunzatori. Si nu le-am gasit, evident, pentru ca noi nu cautam ascunzatori la vedere!
Cand s-a intors de la serviciu am urmarit-o si am descoperit cu surprindere ca toata ziua au stat pe dulapul din bucatarie intr-o cratita acoperita cu capac. Vazandu-ne fetele pline de uimire mama ne-a spus ca cel mai bun loc de a proteja ceva este sa-l lasi la vedere, atat de evident incat nici nu-l poti considera pitit – ascunzatori la vedere.