De la stapana minunilor o scurta poveste despre cum isi spun unii oameni la revedere:
„Ieri au ajuns la destinatar aceste două caleidoscoape. Le-am meșterit cu bucuria că iau parte la o poveste de iubire. Ea, cea care mi le-a comandat, a vrut ca mărgelele să fie identice. Fiecare va privi prin caleidoscopul lui, dar va vedea altceva. Și-au propus să nu se mai vadă, fiindcă uneori iubirea e complicată, iar acesta vrea să fie cadoul ei de despărțenie. Eu știu că-i greu ce și-au propus, dar mă bucur să fiu o bucățică de puzzle dintr-o așa poveste.” – Veronica Soare
„Nu ne mai vedem, tradus prin: o sa te vad in toti barbatii de pe strada care iti seamana/toate femeile, o sa tresar cand o sa-ti aud numele intamplator si fara legatura cu tine, o sa-mi aminteasca de noi ba vreo piesa, ba vreo intonatie a vocii cuiva, ori vreun cuvant sau vreo soapta, si o sa-ti scriu iar numele pe ferestrele aburite de tramvai … Eu le doresc sa faca cumva si sa ramana impreuna. Si daca totusi e asa complicata si prea dureroasa aceasta poveste, atunci le doresc sa fie impreuna in TOATE vietile celelalte.”
