Rochia Soarelui

10255

A sunat sa spuna ca va pleca la Budapesta Vineri. M-a intrebat ce faceam. I-am spus ca tocmai varsasem ceai verde pe toata rochia. A parut surprins ca purtam o rochie si m-a rugat sa i-o descriu. As fi putut sa incep cu pantofii si cu ce aveam pe sub rochie, dar am ales sa-i fac pe plac si pur si simplu sa descriu rochia. „Mi-a facut-o prietena mea cea mai buna. Este o copie a unei rochii a anilor ’50, din tesatura de bumbac cumparata de la Londra. Este o rochie a soarelui, plina de flori mici rosii cu frunze verzi pe un fundal negru.”

1411

Da, dar cum e in jurul umerilor tai? a intrebat el. „Nu e cu bretele, nici cu umerii goi, dar este fara maneci,” i-am spus. „Este simpla, cu un siret in spate si cu mici volane in deasupra sanilor. Siretul are grija sa o stranga bine pe bust iar din talie este precum cupa de zorele: fina, usoara, ampla atat cat sa lase adierea verii sa se strecoare prin ea si printre picioarele mele.” A urmat apoi o tacere deplina la telefon. Urma sa plece peste doua zile iar eu purtam rochia soarelui.

1413

Comentati?