N-am sa spun nimic astazi despre fotografia aceasta sau despre autorul ei. Doar ca este la concurenta cu „Stapanul culorilor” in categoria „Cand 1.000 de cuvinte nu-s destule”. Am sa las doar doua comentarii (la care subscriu) din multele pe care le-a generat aceasta fotografie.
„Cand i-am vazut chipul si expresia intregii lui fiinte in toate fotografiile cu el totul m-a aruncat pentru o secunda in „lumea” lui Cioran … dar pentru expresia ochilor imi lipsesc cuvintele si gasesc ca as arata un fel de aroganta sa cred ca as putea explica prin cuvinte simtirile lui interioare …(cred ca de fiecare data interpretez individual in functie de propriile-mi trairi trecute sau momentane) … si mai ales „necunoscutele trairi” ale lui ne inaripeaza imaginatia care se bazeaza pe o parte de cunostintele noastre despre viata carbunarilor si mai ales pe necunostintele noastre despre ei.”
„I just feel my heart hurting when I look at this image, the expression is just so intense, this is master piece in documenting human agony and desperation, let alone the perfect colors and DOF, it is just perfect!”
„Multumesc mult pentru frumoasele-ti cuvinte! Imi pare atat de rau ca nu mai este printre noi!!! Insa a ramas feciorul sau, Zoli, sa-i duca mestesugul si neamul mai departe … In prima saptamana dupa Pasti am fost invitat la nunta lui cu Violeta 🙂 Viata merge mei departe!!!” – Sorin Onisor
