Aimee Mullins – poezia protezarii

AimeMullinsInainte de a implini un an, Aimee Mullins isi pierdea prin amputare ambele picioare mai jos de genunchi. Doctorul familiei sale a spus la acea vreme ca nu va invata vreodata sa mearga. La 19 ani insa, Aimee stabilea recordul mondial la 100 de metri garduri si saritura in lungime.

Ea este Aimee Mullins atleta, alergand pe un prototip de picioare din fibra de carbon. De la Jocurile Paralimpice din 1996 a lucrat ca si model, speaker, actrita, marcandu-si drumul spre mai multe sporturi si publicatii decat am putea numara. Insa ceea ce multi ar putea sa piarda din vedere in legatura cu Aimee – pe care am descoperit-o navigand prin TED – este ca ea este mult mai mult decat un model inspirational.

aimee mullins

Aimee_Mullins_Headshot

Cu o inaltime intre 173 si 185 de cm – depinde de ce chef are! – Aimee este fata ce o stii din liceu, ce era prea frumoasa sau prea populara pentru a ajunge la ea, dar care n-a subliniat niciodata lucrul acesta.

Este un privilegiu sa scriu despre ea, in special astazi, cand este o zi deosebita pentru mine si site-ul meu. Daca ea este ceea ce se numeste un „handicapat”, o persoana cu dizabilitati, atunci de ce ma incearca (si veti simti si voi la fel, sunt sigura!) un sentiment de gelozie, parca mai puternic decat cel de admiratie profunda?!

Aimee Mullins a depasit cu mult ceea ce comunitatea medicala incearca sa faca prin confectionarea de membre artificiale. Ea este undeva acolo unde poezia intalneste protezarea; nu trebuie sa fie doar functional, poate fi artistic ori poate fi excentric.

accessible_1

„Un membru protezat nu reprezinta nevoia de a inlocui ceea ce ai pierdut, sau cel putin nu mai este asa. Poate fi un simbol ca cel ce il poarta are puterea sa creeze orice-ar fi de creat pentru acel loc, astfel ca oamenii pe care societatea ii considera a avea dizabilitati, pot deveni acum arhitectii propriei lor identitati, continuand sa schimbe mereu acele identitati si desenandu-si partile din corp de pe o pozitie de oameni puternici care aleg ei cine sa fie.” – Aimee Mullins

500x_aimeemullinsbeachshotRevista People a ales-o una din primele 50 de frumuseti ale lumii, este model si de curand a iesit in circuitul speakerilor, pentru o participare primind o taxa de 13.000 de euro. „Daca vreau ceva, obtin” a declarat ea. „Asa s-a intamplat mereu. Oamenii isi lasa visele sa zboare. Nu realizeaza ca visele lor ar trebui sa fie Steaua Nordului, calauzindu-le deciziile vietii. Nu vreau ca la 80 de ani sa ma uit in urma si sa regret ca mi-am pierdut vremea plangandu-mi de mila”.

S-a nascut in micul Allentown, in Pennsylvania, intr-un camin modest. A avut o viata grea, dar rareori s-a plans, chiar si in timpul celor 8 ani de chinuitoare si dureroase operatii ce au urmat de-a lungul perioadei ei de crestere. Primele ei proteze au fost din plastic dur, dar ea a insistat sa invete sa mearga neajutata. A refuzat carjele si a abandonat scaunul rulant spunand „Am urat acel sentiment de a fi limitata in miscare, inchisa sau dependenta de timpul altuia”.

In mod miraculos a devenit mai baietoi decat cei doi frati mai mici ai ei. „A facut tot ceea ce faceau si ceilalti copii: a inotat, s-a catarat, a cazut din copaci” a spus tatal ei. „Doar ca ea a trebuit sa munceasca mai mult”. La liceu a inceput sa concureze contra copiilor fara probleme. Profesoara ei de engleza a aflat ca incantatoarea adolescenta avea picioarele protezate doar atunci cand Aimee a scris un eseu despre asta. Cativa ani mai tarziu, Aimee Mullins a castigat o bursa la Universitatea Georgetown din Washington unde a continuat sa se remarce ca si atleta.

„M-a sunat intr-o zi, asa dintr-o data si mi-a spus: Sunt Aimee Mullins, sunt o foarte buna alergatoare si vreau sa ma antrenez cu tine” spune fostul ei antrenor Frank Galiano. „Mi-a spus ca poarta proteze dar n-am stiut ce sunt alea, asa ca a fost un soc atunci cand a ajuns la antrenamente si i-am vazut picioarele false de la genunchi in jos. Era in permanenta dureros si inflamat, dar Dumnezeule! ea chiar alerga!”

Gagliano i-a devenit mentor si a impins-o sa participe la Paralimpicele din Atlanta in 1996.

Urmariti una din prezentarile ei de la TED. Doamnelor si domnilor, Aimee Mullins – cand poezia intalneste protezarea:

12 comentarii pe “Aimee Mullins – poezia protezarii

  1. Invata-te sa nu mai folosesti „ca si” (a lucrat ca si model). ‘A lucrat ca model’ nu e cacofonie. N-ai prea trecut pe la scoala, spune drept.

  2. la fel aici „unde a continuat sa se remarce ca si atleta”. „Ca atleta” NU E cacofonie. Cred ca ai nevoie de o tastatura cu proteze ca sa te ajute sa scrii corect romaneste. Nu te supara.

  3. Multumesc pentru randurile scrise insa te rog sa ma ajuti sa inteleg un mic detaliu: De ce accepti ca este corecta formularea „ca si” in cazul unei cacofonii, insa o gasesti ca fiind greseala in celelalte cazuri?

    Nu exista nicio norma lingvistica prin care sa nu poti folosi „ca si” in loc de „pe post de” sau „in meseria de” …

    Daca gresesc, te rog da-mi si mie o referinta bibliografica. Te rog doar sa nu fie dintr-o carte scrisa de tine 🙂

  4. O simpla cautare in
    http://www.librariaeminescu.ro/media/produse/2007/49/f47135-Stefania-Popescu-Gramatica-practica-a-limbii-romane.jpg ar clarifica lucrurile.
    Cartea e de capatai pentru cei ce s-au pregatit pentru litere sau treapta I 🙂 Pentru mine gramatica a fost un hobby in generala.

    Evitarea cacofoniei prin „ca si” e incorecta. Sint alte modalitati de a o evita.
    „Ca si” implica o comparatie pe cand „ca atleta sau ca model” implica o anume calitate.

  5. Daca o gasesc prin biblioteca, ti-o dau pe a mea. Limbajul de cartier si citeva onomatopei imi sunt suficiente pentru buna desfasurare a activitatilor zilnice. :))

  6. Multumesc frumos, dar chiar am plasat comanda si vine dupa 8 aprilie. La limbajul de cartier accept ceva lectii ca sa pot dovedi ca am trecut si pe la scoala 😀

  7. Huidu alias Bunsen, ca si postac stralucesti, ca si argumentatie cam patinezi.

    Amesteci lucrurile cu multa gratie. Si „ca” luat singur poate fi folosit pentru o comparatie, ca si „ca si” dealtfel (offf cacofoniile astea…).

    In plus fata de „ca”, acest „ca si” are o incarcatura expresiva, aceea de a aloca o calitate improprie subiectului, tehnica adoptata (intuitiv) foarte elegant de Lucia. Din pacate functia expresiva a mesajului nu se gaseste in cartea de gramatica de clasa a 6-a. Dar se face la litere.

    Nu mai vorbim ca presa este un factor de dezvoltare al limbii, pentru ca incepem sa vorbim despre lucruri pe care nu le poti intalni in bibliografia scolara.

    Un sfat bun Huidu-Bunsen: – sa incepi sa dai sfaturi, doar dupa ce citesti macar bibliografia scolara. Pluralul substantivului onomatopee, nu este „onomatopei”. Sa nu folosesti corect pluralul este atat de grav, incat ai face bine sa iti sceri scuze.

    @Lucia – ai o rabdare incredibila 🙂

  8. Ooops, multumesc pentru sustinere. Bunsen nu are nevoie sa-i iau eu apararea si n-am sa vorbesc in numele lui, insa el si Huidu nu sunt una si aceeasi persoana (si crede-ma, am toate parghiile sa stiu asta).

    Oricum „Gramatica practica a limbii romane” am comandat-o si n-o sa-mi strice ca mai rasfoiesc o carte de gramatica. Cat despre rabdare, lucrez la educarea ei 😀

  9. @oops: Cred ca ai citit peste randuri si nu ai inteles mesajul celor scrise de mine. Daca am fost prea subtil, spune-mi si voi fi bucuros sa iti explic.
    Imi cer scuze ca nu cunosti si o alta forma de plural acceptata:onomatopei.

    Sa presupunem ca am patinat. Nu am reusit sa sesizez incarcatura expresiva. Ma gandeam mai mult la folosirea „ca si” in contextul „Gigel , ca si dulgher, sculer, matriter, shaormar” etc,. ceea ce nu are nici un pic de incarcatura expresiva. Sau poate are, pentru ca orice meserie e o arta nu? Si arta are o incarcatura expresiva. Acum iti inteleg rationamentul. Evrika!
    Admit ca am multe lacune si astept cu nerabdare cartile pe care mi le recomanzi sa imi dezvolt modul de exprimare. Sa incepem cu fratii Grimm?

    Si pina la urma cum a ramas cu „ca si”? Observ ca mai ai niscaiva neclaritati. :))

  10. Observ ca mesajul transmis de articol nu vi se pare prea interesant. Eu cand am citit articolul am fost impresionata de mesaj nu m-am oprit asupra gramaticii si cred ca niciun om normal nu sta sa caute greseli de exprimare intr-un asemenea articol 🙂

  11. Multumesc Ioana, dar a fost o scapare din partea mea. Nu-i bai ca s-au luat de greselile de exprimare. Odata ce te exprimi in spatiul public iti asumi si faptul ca trebuie sa poti scrie corect. A fost greseala mea, am luat la cunostinta, mi-am luat si manualul de gramatica 🙂

Comentati?