Despre prietenie, pentru prieteni – Oamenii intra in viata noastra pentru un timp mai lung sau mai scurt. Nici unul nu sta mai mult decat trebuie sa stea. Iar atunci cand pleaca, desi uneori doare, e bine sa pastram ce au avut sa ne ofere, atunci cand ne-au oferit. De la toti primim sau invatam ceva. Sa ne bucuram de ei cat sunt prezenti si sa ne bucuram si dupa ce pleaca, doar pentru faptul ca au existat. Sa aveti o zi excelenta, cu oameni minunati in jurul vostru!
Am primit de la o prietena mesajul acesta si trebuie sa recunosc ca este o abordare la care nu ma gandisem in legatura cu prietenia. Imi place ideea ca oamenii apar in viata ta ca sa-si indeplineasca o menire. Asa imi explic mai bine faptul ca anumite persoane au iesit din viata mea la un moment dat, fara ca eu sa-mi fi dorit asta (ba chiar din contra), si de ce eu, la randul meu, m-am detasat de anumite persoane fara ca acestea sa ma fi dezamagit sau indepartat in vreun fel. S-a intamplat pur si simplu …
„Oamenii intra in viata ta pentru un motiv, un sezon sau o viata. Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana. Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o. Au intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie. Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit. Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie. Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata. Rugaciunea ta a primit raspuns si acum este timpul sa mergi mai departe.
Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.
Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa le construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala. Treaba ta este sa accepti si sa intelegi lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale. Se spune ca dragostea este oarba, dar prietenia este clarvazatoare.
Iti multumesc pentru ca faci parte din viata mea, fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata. Ma intreb care e cazul meu.”
Acesta a fost mesajul. Sper ca v-a placut abordarea si ca v-a facut sa priviti toate relatiile voastre dintr-o alta perspectiva.
roxana
- Edit
exact asa gandesc si eu: fiecare are un rol in viata celuilalt, unii dintre noi suntem ca o statie de autobuz in drumul celuilalt; sau un popas; se opreste, se odihneste dupa care isi vede de drumul lui cu bateriile incarcate.
ferdinand
- Edit
Sper ca nu ai limita de caractere ca azi am chef sa scriu :). Imi place ideea ta si, peste asta, sunt si de acord cu ea. E frumos si cand intelegi (iti plac) lucruri pe care nu le-ai face (nu ai fi de acord cu ele, pentru tine) niciodata. Cand cineva vine in viata ta doar pentru a-ti arata o perspectiva diferita e greu sa-i multumesti. Nu ai timp. Esti prea ocupat sa traiesti, prea ancorat in trecut, prea posedat de prezent, esti in plin proces de elucidare sau de iluminare. Esti atat de bine infipt in ale tale incat, de multe ori, singurul tau feedback este ca „you take it for granted”, ti se pare normal, e ca o curgere fireasca. Te bucuri pur si simplu, fara sa realizezi cum, pe nesimtite, realitatea din jurul tau se modeleaza parca dupa un nou reper. Abia cand toate s-au linistit, cand motivul „interventiei” s-a sfarsit, cand nevoia ta de „altfel” s-a epuizat, abia atunci, privind la rece, „te prinzi” ca nu ti se datoreaza numai tie reusita, ca nu ai fost singur in travaliul asta cumplit si ca intr-un final, desi nu are prea mult sens, cineva cu care nu ai avut nicio treaba inainte s-a descurcat de minune in hatisul intamplarilor tale, carora nici macar tu nu le mai dadeai de capat. Dupa mine, experienta asta nu are final fericit, relatiile de genul asta se termina pe nesimtite, cum ziceai. Firescul iesirii din scena te pune pe ganduri, la fel ca si nefirescul aparitiei persoanei in cauza „in the first place”. M-am gandit de multe ori ce ai putea face pentru o asemenea persoana si raspunsul, al meu cel putin, este simplu: nimic. N-am reusit niciodata sa fac ceva de substanta, cateva amabilitati, un email din cand in cand, recunostinta vesnica si pomenire asemenea. Cam atat! Si totusi este ceva, m-am trezit de cateva ori in ipostaza „intervenientului”, nedorit si neinvitat (stii cum e :)), de multe ori nici macar intrebat despre chestiuni al caror parfum il recunoasteam indata, propria experienta rareori inseala! A putea sa dai mai departe, dezinteresat, pe degeaba, e cu adevarat o arta. Si daca exista poate justete sau justitie pe lumea asta, in ziua in care dai mai departe, ai echilibrat balanta. Fara sa astepti nimic, fara sa crezi sau sa speri ca rolul tau intr-o asemenea poveste merge dincolo de postura de catalizator temporar pentru o reactie necesara. E ca la telefonul fara fir: pentru fiecare altfel, la final toti zambesc o clipa sau mai mult, inainte de urmatoarea tura. Alt fir, alte receptoare, acelasi gest de a apleca putin urechea in stanga si apoi a intoarce grabit capul spre dreapta, pentru a da mai departe. I bet u can’t remeber whom did u play with last time 🙂
Lucia Reich
- Edit
Uite asta ma face pe mine fericita: sa emit o parere si sa apara un „ferdinand” ;)(cred ca nu taurasul din desene animate iubitor de flori si nu de violenta?! sau poate chiar el) si sa-mi scrie cel mai frumos, adevarat si mai lung comentariu! Multumesc.
In primul rand, asa cum ai observat, nu am limita de caractere si te-am lasat sa scrii cat ti-a poftit cheful. Te mai poftesc si altadata, cu mare placere, daca vei gasi ceva care sa te … starneasca.
In al doilea rand, ai avut dreptate, nu-mi mai amintesc ultima oara cand am jucat telefonul fara fir … stiu doar ca am urmarit de curand un film, ce il am si aici pe site postat, cu o cerere in casatorie facuta sub forma acestui joc … dar acum asta nu are legatura cu ce discutam noi …
In al treilea rand sa revenim la prietenie si la motivul pentru care facem parte, la un moment dat, din viata cuiva, dar si viceversa: cand, cum si de ce au aparut in viata noastra anumiti oameni, cum ne-au marcat existenta, nu prin lucruri marete, ci prin „interventii” (cum le-ai spus tu) si cum noi n-am bagat de seama cand au disparut si nu am apucat macar sa le multumim sau sa-i facem sa stie ca ne-au fost de folos, au fost un sprijin, au fost acolo (langa noi) cand a fost nevoie de ei.
Asa cum si spuneai la un moment dat, si eu cred, mai ales acum dupa ce am „vorbit” si cu tine, ca de fapt nu trebuie sa facem ceva, nici pentru cei ce au „intervenit”, dar nici noi ca „intervenienti” sa nu asteptam … au facut si am facut, la randul nostru, lucruri firesti intr-o prietenie. Si daca si ei (cei ce au fost in viata noastra) si noi (cei de astazi, constienti de „menire”) vom mai face si altora astfel de interventii nu trebuie decat sa ne bucuram ca putem. Atat si nimic mai mult.
mihaela
- Edit
putini sunt cei care intra in viata noastra ca prieteni ADEVARATI, multi intra doar pentru a-si atinge scopul, depinde care ar fi acela si apoi dispar pe nesimtite. prieten adevarat este cel care spunea cineva „IL TREZESTI LA ORICE ORA DIN NOAPTE SI II CERI AJUTOR, EL URCA IN MASINA SI VINE LA TINE”… daca si noi am putea face acelasi lucru pentu prietenii nostri ar fi minunat….
Lucia Reich
- Edit
Mihaela, nu conteaza scopul lor, conteza calatoria noastra. Daca ei au fost falsi, e pierderea lor.
Glazen oog
- Edit
Ahhh… chestiile astea ma fac pe mine sa explodez ca o supernova! Nici o legatura cu Dacia Nova ca aia nu explodeaza ci se inshira pe drum.
Asadar, avem o multime de cuvinte si fraze mestesugite. Ce trebuie retinut insa, se rezuma in cateva cuvinte.
Nimic nu este intamplator, totul este prearanjat. Adica exista destin. Daca exista destin atunci exista Dumnezeu. Daca exista Dumnezeu si este doar unul, atunci el este SIGUR Flying Spaghetti Monster! 🙂 R’amen!
In alta ordine de idei trebuie sa spun ca intotdeauna m-a uimit inventivitatea popalailor. Cu ei, cum o dai, cum o sucesti, tot la Dumnezeu ajungi. Stau si ma intreb care e menirea homosexualitatii si pedofiliei?! Am ales chestiile astea pentru ca popalaii sunt experti in domeniu… 😀