Salbaticie. Stiti vorba aia cu „practica e mama invataturii”. Iar experienta fotografului olandez Edwin Kats in varsta de 40 de ani e dovada vie a acestei vorbe. Inconjurat de paduri, iazuri si mlastini Kats isi gaseste inspiratia pe 15 km de jur-imprejurul casei lui, dar are nevoie de luni de zile – si uneori ani! – pentru o fotografie cu adevarat speciala. Nu e un moft. Veti vedea in cele cateva cadre pe care le-am selectat eu (sau intreg portofoliul sau de pe http://www.edwinkatsphotography.com/ cam despre ce vorbesc.
Ca sa obtii cele mai bune rezultate, in special cand faci fotografie animalelor salbatice, trebuie sa te fixezi la unul si sa te atasezi de el. Apoi, pentru a-l cunoaste mai bine, sa il urmaresti prin anotimpuri: prima zapada, culorile toamnei sau lumina calda de dimineata de vara. Atasarea asta iti mai ofera un cadou minunat: acela ca animalele, chiar si cele mai sfioase, ajung sa te cunoasca si sa aiba incredere in tine. Ce sentiment mai frumos decat sa fii acceptat de si respectiv sa se increada in tine un animal salbatic?
(Despre dotarile tehnice nu mai povestesc, dar aveti o fotografie cu „tunul” lui)
