Dialoguri imposibile
In August 2012 Metropolitan Museum of Art din New York a gazduit o expozitie speciala intitulata „Impossible Conversations” / Dialoguri imposibile. Premisa, o conversatie intre Elsa Schiaparelli (1890 – 1973) si Miuccia Prada (1949) ce nu a avut niciodata loc. Cele doua femei nascute in Milano au impartit o multitudine de similaritati, desi carierele lor au fost separate de 50 de ani.
Show-ul s-a invartit in jurul unui film al acestui dialog, cu Schiaparelli jucata de o actrita iar Prada jucata de ea insasi. Un regizor remarcat, cu un ochi excelent pentru designul costumelor, format in filmele sale, Baz Luhrmann a imprumutat din talentele sale in spatele camerei. Filmul este prezentat intr-o bucla continua prin cele sapte sectiuni ale expozitiei: „Waist Up/Waist Down,” „Ugly Chic,” „Hard Chic,” „Naïf Chic,” „The Classical Body,” „The Exotic Body” si „The Surreal Body.”
In timp ce mie mai degraba imi plac creatiile Schiaparelli, am fost fascinata de suprapunerea celor doua creatoare, in ciuda diferentelor lor filosofice. Proiectele uneia au fost juxtapuse proiectelor celeilalte iar intregul este mai maret decat suma partilor sale.
De exemplu, in “Waist Up/Waist Down” jachetele brodate ale Elsei Schiaparelli sunt minunate, obiectele de imbracaminte perfecte pentru Café Society din anii ’30 cand femeile trebuiau sa arate bine, impecabil la o masa in restaurant.
Detaliile Miucciei Prada au fost pastrate pentru partea de jos – fuste, pantaloni si pantofi – pe care le-a facut sa vorbeasca. Este minunat sa descoperi cum o idee de-a Elsei Schiaparelli a fost reflectata intr-un produs Prada mai batran cu 50, 60 sau chiar 70 de ani. In prezentarea finala, este o rochie Prada din colectia Toamna/Iarna 2004-5 cu pliuri imprimate cu desene reprezentand niste ochi alaturi de o rochie Schiparelli cu acelasi mix de fun si proaspat din 1931. Uluitor.