„I.B.: Dar era frumos să fii şofer de taxi, în New York.
D.N.: Îi duceam mereu pe clienţi în alte oraşe. Pe unul sau pe doi dintre ei i-am dus odată în New Jersey, că am intrat pe alt pod. În taxi mi-am cunoscut şi fosta nevastă. De fapt, am fost mitocan cu ea. Vroia s-o duc la aeroport. Dintr-una într-alta am întrebat-o ce face şi mi-a spus că montează. „Am şi eu un film”, am spus. „Vrei să-l vezi?” Era foarte rece cu mine. „E un român la mine în bloc”, zice, când m-a întrebat ce naţie sunt. „Cum îl cheamă?” Îmi dă numele. „Nu-l ştiu, dar el musai mă ştie”.
S-a dat jos, i-am lăsat un număr de telefon („Dacă vrei să vezi filmul, o să am o proiecţie cândva”. Aiurea). Peste trei sau patru săptămâni m-a sunat. Îl întrebase pe vecin, care normal că mă ştia. O şocase aroganţa mea.
I.B.: Aroganţa ta modestă.
D.N.: Dar asta să n-o bagi în interviu, te rog, aşa cum te rog să scoţi şi aprecierile mele despre actorie. Lasă numai cu Aristoteles. Îţi spun şi de ce. Acum e uşor tardiv să încep cu amintiri din copilărie la 68 de ani sau 66 câţi am.”
pentru intregul interviu click aici …
Excelenta emisiunea lui Catalin Stefanescu al carei invitat a fost actorul Dan Nutu. Despre exilul sau in America, despre metoda si lipsa metodei in teatru (in actorie), despre minunata generatie tanara de regizori romani (Mungiu, Puiu, Porumboiu), despre atelierul sau de actorie, despre copiii sai care sunt mandri ca au radacini romanesti (desi nu vorbesc o boaba romaneste), despre importanta de a nu te prinde in discutie cu cei care cred ca stiu totul despre ceea ce – cu argumente aberante, stupide – contesta (de exemplu, filmele-far ale acestor ani: MOARTEA D-LUI LAZARESCU, A FOST SAU N-A FOST, 4-3-2). Ah, da, si cate ceva despre filmul in care Dan Nutu joaca acum (dupa o pauza de 30 de ani). La final, o prelucrare camerala dupa o Toccata de Paul Constantinescu. (foto: imagine din 100 LEI de Mircea Saucan) – Marian Sorin Radulescu