Deschizi o carte si odata asezat te-ai eliberat, respiri altfel, ai ocazia unui alt voiaj. Un poetic scurt metraj ce aduce o nesperata scanteie de speranta pentru calatoriile cu plictisitorul metrou din Paris.
Un tanar, probabil student, cu nasul ingropat intr-o carte, realizeaza ca tanara femeie aflata langa el deseneaza privirile ce-i sunt adresate de catre vecinii de vagon. Fara vorbe si fara priviri atintite, tanarul reuseste sa-i atraga atentia si sa lege un dialog. Si trece de la fermecator la poetic. Care va fi raspunsul ei?