Taximetristul

Cu ani in urma, cand circulam frecvent cu taxiul, era o vorba, aceea ca oamenii s-ar imparti in trei categorii: oameni buni, oameni rai si soferi. Iar cand spuneai sofer, pe locul intai al tuturor relelor acumulate intr-un om erau soferii de taxi. Nu am agreat niciodata 100% aceasta teorie, in primul rand pentru ca eu am intalnit multi, foarte multi taximetristi ok. Insa nu pot sa nu fiu de acord cu faptul ca exista si specimene precum cele din clasificarea de mai jos. Luati-o ca pe un ghid, nu ca pe biblie: (foto: myfreewallpapers.net)

„1. Taximetristul ortodox. Această categorie nu implică o dimensiune morală. El te poate fura la fel de “bine” (mult) ca oricare altul. Se recunoaşte foarte uşor după sutele de cruci şi icoane agăţate de oglinda retrovizoare. Abia vede pe unde trebuie să meargă din pricina mătăniilor şi accesoriilor creştin-ortodoxe. Doar moaştele de sfinţi lipsesc, deşi niciodată nu am căutat cu atenţie printre ele.

2. Taximetristul “de la Italia”. Este taximetristul care îţi vorbeşte continuu de ţările prin care a fost, de cît de bine a dus-o, cum aducea maşini, şi cum s-a stricat treaba cu străinătatea. Dar are totuşi ceva speranţe de plecat ”la Italia”. Aşteaptă mereu un telefon de la un “tovarăş bun” de-al lui de “la Italia”, care e ca “fratele lui”. E îmbrăcat în trening.

3. Taximetristul telefonist. E taximetristul care are trei sau chiar patru telefoane şi vorbeşte continuu la ele. Se vaită la colegii care-l invită la masă că nu mai are bani, că a pierdut mii de euro la aparate şi că a doua zi are de dat înapoi un împrumut de cîteva mii de euro. În tot acest timp în care vorbeşte la telefoane, pe un alt telefon, scrie mesaje la o gagică. La un moment dat îţi vine să-i zici: “Lăsaţi, că ţin eu volanul, ca să aveţi şi genunchii liberi, poate vreţi să trimiteţi un fax!” Aia cu care vorbeşte e, invariabil, “o putoare de 18 ani”.

4. Taximetristul lector universitar. Are în jur de 40 de ani, e la cămaşă şi pantalon de stofă, te domneşte şi face o analiză politică la rece. Nu fumează, are trei brăduţi care miros atât de urât încât te-ntrebi dacă nu cumva sunt şi radioactivi.

5. Taximetristul îndrăgostit de maşină. E taximetristul care are un televizor mic pe bord, leduri, încărcătoare de telefon ieşind de pe te miri unde, DVD, 2-3 aparate de evitat radarul, tot felul de gadgeturi cumpărate de pe stradă sau, cum le spune el, “furăciuni”. E o atmosferă de discotecă. Nu te-ai mira ca la un stop să deschidă portiera o picoliţă care să te întrebe ce doreşti. Cînd cobori, te uiţi pe maşină şi eşti surprins că nu are parabolică.

6. Taximetristul bătrân. De obicei are o maşină veche, iar schimbătorul de viteze intră, din orice altă treaptă, într-a patra. Trebuie să treacă cu ea pe la service, dar nu a avut timp. Stă mult pe stradă, dar nu pentru el, ci pentru copii. Mai are să-i ia casă la fată şi gata, scapă de covrig. S-a săturat, lucrează de 800 de ani. E mereu grăbit, parcă vibrează, are un neastîmpăr care ţi se transmite şi ţie. Maşina se poate opri oricînd din motive tehnice foarte întemeiate.

7. Taximetristul tânăr. Are până-n 35 de ani, adesea chiar până-n 27, şi se împarte în două: cel cu Dacie răblăgită şi cel cu Logan sau orice altă marcă de maşină care pute bine înăuntru şi pare îngrijită. Aştia de obicei te duc repede la destinaţie. Dacă-i prinzi după miezul nopţii este posibil să te trezeşti că fac liniuţe (curse urbane de maşini) chiar cu tine înăuntru! Uneori ascultă manele, alteori doar rock. Dar 90% din ei conduc cu viteză mare şi aproape niciodată nu au rest de înapoiat, căci, desigur, tu eşti PRIMA LOR CURSA!

8. Taximetristul veteran. Cel mai probabil cărunt şi cu ochelari pe nas. Între taximetristi este cunoscut ca cel ce “fuge după curse”. În cultura taximetriştilor cei ce fug după curse sunt cei ce vor să facă un ban, dar de cele mai multe ori mai mult fug decât fac bani. Fuga până la destinaţie se compensează cu banii primiţi şi la fel de bine putea să stea degeaba într-o staţie de taximetre. Este genul de taximetrist care ori vorbeste tot drumul de politică, familia ta, familia lui, probleme, societate, ori genul de taximetrist care tace. Nu scoate niciun cuvânt. Nu întreabă nici măcar: “Aici e bine?” – pentru că e veteran şi ştie tot. Odată oprit la ceea ce el consideră destinaţie aprinde luminile şi aşteaptă plata.

9. Taximetristul de la gară/aeroport/din staţiuni. Asta, ca şi cei de mai sus, este un escroc… Dar ăsta-i măcar autorizat. E genul care-ţi opreşte aparatul când are chef, care de fapt nici nu-ţi pune aparatul decât în urma certurilor cu tine. E genul care vrea să facă un ban şi-l doare-n … cot de client.

10. Taximetristul de altă etnie. În Bucureşti e tigan, în New York e musulman, negru, mexican … oricum, se aseamănă. Uneori ai impresia că a “ciordiles” taxiul în care este. Te pofteşte cu mare plăcere în maşina lui. Când îi zici de destinaţie, e nesigur de ce are de făcut. Se uită suspect în stânga şi-n dreapta (uneori după poliţie, alteori după curve, iar cateodata chiar ai impresia că eşti într-un taxi furat). Alteori te duce la destinaţie fără problemă şi are şi rest de dat tocmai ca să “îţi intre sub piele”.”

2 comentarii pe “Taximetristul

Comentati?