Jurnalul unui bancher roman

M-am trezit pe la 11. Ploua si am impresia ca sunt trist. Ca sa-mi revin, am marit doua comisioane jignitor de mici si am mai inventat unul nou. Initial am vrut sa-i spun „comision la comisionul de informare ghiseu banca”, dar nevasta-mea m-a oprit. Asa ca pana la urma a trebuit sa-l numesc „comision cutremur China si alte evenimente neplacute pentru omenire”.

Ma suna un jurnalist, ca ce parere am eu despre piata creditelor ipotecare. A trebuit sa ii spun sa revina in 10 minute ca sunt intr-o sedinta, ca sa am timp sa caut pe Google. M-am si speriat cand am citit. In SUA, bancile par sa aiba adevarate probleme!

Am pierdut ieri pariul cu Radu. Cine dracu s-ar fi gandit ca cinci doze de bere goale cantaresc mai mult decat doua PET-uri de Cola, tot goale? Acum, trebuie sa-mi tin promisiunea si sa anulez propotiile la depozitul cu dobanda de 11%. Nu conteaza, da-i naibii de prosti. Unde mi-oi fi pus ciorapii?

Azi n-am chef de lucru. Vreau sa-mi reamenajez biroul. Am scos terenul de minigolf si vreau sa-mi pun un miniocean, pe care sa ma plimb cu miniiahtul. Un sef de sucursala m-a sunat ca are probleme cu maturitatile la depozite. L-am trimis la origini.

Mare scandal, azi pe la pranz. Sacul cu euro a disparut de sub birou, iar tampitii de subalterni voiau sa cheme Politia. Le-am explicat ca in cel mult 16 ore recuperam pierderea, majorand dobanda cu 0,2 la suta. Pana la urma, nici n-a mai fost nevoie. Amarata aia de maseuza il confundase cu geanta ei si l-a luat din greseala. Am recuperat si cea mai mare parte a banilor, odata cu sacul.

Am primit formularele de stress test de la BNR. Dom’ne, pe vremea cand eram si eu acolo, intrebarile erau mai simple, sa poata raspunde orice bancher. De pilda, te intrebau „Considerati ca daca s-ar mari impovarator dobanda de politica monetara, pe piata ar putea aparea probleme cu rambursarea creditelor?”.

Si aveai variantele „desigur”, „cred foarte mult in asta” si „bineinteles, esti tampit?” Acum te pune sa alegi intre variante contradictorii. De pilda, la „influenta cresterii cu 1% a ratei dobanzii de politica monetara asupra serviciului datoriei”, ai vreo 5 variante. Am aruncat hartiile la cos. Da-i dracu de contopisti.

CEO-ul din strainatate ma intreaba ce profit vreau anul asta. Bai, prost e! I-am spus ca nu conteaza ce profit vreau eu, sa-mi spuna ce profit vrea el! Cat vrea, atata ii aduc!

Ma cheama Soviani la Money Channel. Daca ma duc, va trebui sa raspun la tot felul de intrebari. I-am spus secretarei sa-mi faca niste raspunsuri prestabilite pe care sa le invat pe de rost. De pilda „Domnule Soviani, cu tot respectul, situatia pe care o mentionati poate fi privita si din alt unghi, din care perspectiva nu e intotdeauna optimista”. Dupa care trebuie sa zambesc cu subanteles.

Cat dracu e inflatia? Dobanzile bancii mele trebuie s-o acopere. Daca inflatia e 8%, dobanzile la mine trebuie sa fie minim 10%. Dar nu mai bine leg eu dobanzile de deficitul de cont, ca macar ala e 14%? De discutat in comitetul de directie.

Cica doi clienti au ajuns din vina bancii mele, in Biroul de Credit. Am tras o gura de whiskey si am vrut sa-i sun sa le zic vreo doua de … dulce. Si ce daca au ajuns? Mai gresim si noi, ca oameni suntem. Ca sa se invete minte sa reclame, le maresc comisioanele! Uite-asa, sa vad ce-o sa-mi faca! Nesimtitii!

Comentati?