Eagle Island

Am avut sansa de a vedea astazi un spectaculos film marca BBC facut in 2005 – Natural World: Eagle Island.
Cadre splendide ale vulturilor surprinsi in cuiburile lor, viata marina si peisaje ale Scotiei care-ti taie rasuflarea. Inainte de vizionarea acestui film mai vazusem fotografii ale minunatelor peisaje scotiene, am doi buni prieteni ce au facut chiar in acesta vara o vacanta in Scotia de unde s-au intors cu sute de fotografii pe care desigur le-am vazut, am un prieten bun ce locuieste in Scotia, asadar toate motivele sa fiu cucerita de aceste locuri. Dar dupa ce veti vedea filmul, va asigur ca veti fi si voi fermecati.

http://youtu.be/yumxTawpQcY

Cameraman cu experienta si un placut prezentator, cu un accent absolut incantator, Gordon Buchanan se intoarce in locurile sale natale pentru a le redescoperi extraordinara viata salbatica si peisajele magnifice. Insula Mull are cea mai mare densitate de vulturi in Marea Britanie, vidre in fiecare golf si chiar foci, balene, rechini si delfini in apele ce inconjoara insula. Misiunea clara a lui Gordon a fost sa gaseasca si sa filmeze Vulturul de Mare, cea mai mare pasare de prada din Europa, ce a fost abia recent restituita insulei si care a inceput sa se imperecheze abia in ultimii ani pe Insula Mull. Supranumita si Insula Vulturilor, aceasta i-a oferit lui Gordon experiente la fel de pline de adrenalina ca si cele traite de el in Africa, India sau America de Sud. „Acesta este cel mai minunat loc din lume. A fi inapoi aici este cea mai fantastica oportunitate”.

In aventura sa pe Insula Vulturilor a reusit sa se apropie extrem de mult de cuiburi, suficient cat sa poata vedea puii de vultur si hrana adusa de parintii lor, inclusiv, la un moment dat, un miel! Este clar ca Buchanan a petrecut ore in sir intr-un fel de mic cort urmarind pasarile, dar rabdarea i-a fost in final rasplatita iar imaginile sale sunt pur si simplu fascinante. O parte a filmului pe care cu siguranta Buchanan in particular a savurat-o din plin, a fost iesirea pe mare pe barca unui prieten pentru a filma rechinii si balenele. Urmand pescarusii, ei au putut sa intuiasca cele mai probabile locuri pentru a gasi rechini si balene, si au avut noroc. La un moment dat, o balena Minke chiar s-a jucat cu echipa de filmare ascunzandu-se sub barca cu care navigau si iesind pe partea cealalta.

Dar partea cea mai frumoasa a filmului a fost cea a filmarii familiei de vidre de la final. Aceasta a fost una din tintele lui Gordon Buchanan de-a lungul anului petrecut pe insula, dar s-a dovedit mai greu de obtinut decat s-a asteptat; vidrele n-au fost deloc cooperante. Cand in final a reusit sa gaseasca o familie de vidre ce, fie nu se simtea amenintata de el, fie pur si simplu n-avea nici o problema cu prezenta omului in preajma ei, a reusit sa ia niste cadre grozave, in special cu puii de vidre.

In afara scenelor de salbaticie pura, mi-a placut sa urmaresc schimbarile constante ale vremii. Pe coasta de vest a Scotiei vremea se poate schimba intr-o clipa; acum este soare iar in cateva minute este cer noros si furtuna. Iar schimbarile acestea ne-au fost aratate printr-o tehnica de montaj deosebita, prin accelerarea vitezei imaginilor astfel incat sa ni se arate efectul vremii asupra peisajelor uimitoare ale insulei – cer fara de sfarsit, tinutul mlastinos salbatic si marea furioasa.

Ceea ce regret este ca 50 de minute nu sunt suficiente sa arate bogatia de continut pe care Buchanan cu siguranta a filmat-o intr-un an pe insula. Per total a fost un documentar interesant, plin de informatii despre viata salbatica a Insulei Mull si foarte frumos filmat de catre cineva care are rezervat un loc deosebit de important in inima sa pentru aceasta insula. Muzica scotiana de pe coloana sonora desavarseste pana la perfectiune filmul.

Comentati?