Lasand gluma la o parte … destul de tristă vizita; m-am ales doar cu plimbarea. Nimic de subliniat in fotografii, multe din animale nu au iesit la rampa (poate ca mancasera de pranz si isi faceau siesta in custi, la umbra) sau poate ca nici nu le mai avem … Relativ curat, se mai lucra inca pentru amenajarea unor spatii – deci multa galagie pentru niste suflete chinuite oricum ca trebuie sa stea in niste spatii mici, foarte mici, dar una peste alta gradina arata decent …

Daca sunteti pasionati de gradinarit, cum sunt eu, dar n-aveti spatiu, cum n-am eu, si nu vreti sa traiti intr-o jumgla, ca si mine, veti adora aceste gradini minuscule, esente de bonsai. Posibil si chiar trendy! Unde credeti? Fix in Japonia!

Gradina cu dorinte

„Sunt o multime de papadii la noi in gradina!” Alida a fugit spre mine prin lumina serii. S-a repezit prin umbrele gardului si ale copacilor. „Sunt exact pana la colt, vezi?” imi spuse aratand cu degetul. „Acolo.”

La fiecare cateva zile o zana foarte speciala in viata mea imi trimite un teanc de scrisori. Din ele am inteles ca zanele au decis ca locul perfect pentru casa lor este gradina din film. Scrisorile explica felul cum the Fairy Moving Company a pus in cutii si expediat toate elementele necesare pentru a face dintr-o casa un camin. Iata povestea unei fetite – Clementine -si cum a construit ea o Fairy Garden.

Muzica: Sean Garvey cu piesa „Sunrise at night” de pe albumul „Harmon Nicks”.

O „rochie-gradina mobila” creata de artistul ambiental Nicole Dextras pentru Vancouver International Children’s Festival.

Rochia a fost conceputa drept gradina de sine statatoare si adapost portabil pentru noul urban nomad, completat cu ghivece cu plante comestibile si o fusta circulara ce se transforma intr-un cort pentru noapte. Acest articol de imbracaminte este realizat 100% din materiale reciclabile si deseuri usor transformabile in compost.

Reciclarea este cuvantul de ordine. Doar cu cateva zeci de ani in urma, lumea avea foarte putina idee despre ce ar trebui sa faca cu sutele de milioane de resturi de anvelope aruncate pe te miri unde peste tot in lume – murdarind spatiile de depozitare, „pastrand” apa statuta aducatoare de tantari purtatori a tot felul de boli, care mai de care mai grava si provocand uneori incendii ce pot arde vreme foarte indelungata cu emisii ne noxe ce distrug generatii … Astazi traim vremuri mai prietenoase cu mediul. Cauciucurile reciclate sunt (oarecum omeneste) folosite sa marcheze drumurile, sa faca locurile de joaca pentru copii mai sigure (protejand leaganele, gardurile de plasa) sau fiind sub forma a tot felul de animale … cateva puteti vedea si in Bucuresti in Parcul Izvor, sa sustina casele, si cum o demonstreaza si urmatoarele exemple, sa aduca un stil ciudat caminelor noastre.

In 1995, in timp ce trebaluia in bucatarie, Lena Påhlsson din Mora, Suedia si-a scos de pe deget verigheta. Si nu a mai vazut-o decat 16 ani mai tarziu in jurul unui morcov din gradina ei. Lena aduna ultima gramada de morcovi din gradina de legume a familiei cand a tras din pamant si ultimele radacini. Dar, pentru ca erau si cele mai firave, era gata sa arunce ultimii morcovi cand a vazut ceva pe unul din ei de marimea unui deget. Era, desigur, veriheta ei …

Masa de picnic ce aduce experienta exteriorului la interior – Se numeste „The picNYC Table”, este creatia firmei olandeze Haiko Cornelissen Architecten si le permite celor ce o folosesc (in special celor ce se invart doar intre peretii de beton ai blocurilor ori cladirilor de birouri) din zonele urbane sa experimenteze iesitul la iarba verde fara sa plece de-acasa. Iarba adevarata, astfel ca proprietarii sa o foloseasca drept gradina. Furnicile nu sunt incluse 🙂