Dreptul de a visa

In 1948 si din nou in 1976 Organizatia Natiunilor Unite a proclamat lungi liste cu drepturi ale omului, dar marea majoritate a oamenilor se bucura in continuare numai de dreptul de a vedea, auzi si a ramane tacuti. Sa presupunem ca ne exercitam dreptul ce n-a fost proclamat niciodata? Si anume dreptul de a visa? Sa ne stabilim atractiile dincolo de uratenia si abominabilul de astazi si sa divinizam o alta lume posibila. Traducerea si adaptarea poemului (din spaniola in engleza si abia apoi in romana) imi apartin si se afla imediat sub clip.

Dreptul de a visa

Un poem de Eduardo Galeano, scriitor uruguayan.

„Desi nu putem sti ce se va intampla, avem dreptul sa ne imaginam ceea ce vrem sa se intample. Natiunile Unite au creat liste lungi cu drepturile omului, dar o mare majoritate a omenirii nu are mai mult decat dreptul de a vedea, auzi si a tacea. Ce se intampla daca incepem sa practicam dreptul neproclamat de a visa? Ce se intampla daca spunem, la sfarsitul mileniului, haideti sa inchidem ochii si sa ne imaginam o alta lume posibila?

Aerul ar fi lipsit de otrava care vine azi de la temerile si pasiunile umane. Oamenii n-ar mai fi condusi de masini, programati de computere, cumparati de magazine sau urmariti de televiziune. Televiziunea nu ar fi cel mai important membru al familiei.

Oamenii ar lucra pentru a trai, in loc sa traiasca la locul de munca.

In nicio tara tinerii nu ar mai fi pedepsiti pentru refuzul de a face armata; ar face-o doar cei care doresc s-o faca. Industria militara n-ar avea decat o alegere: sa declare falimentul. Istoricii n-ar mai crede ca tarilor le place sa fie invadate. Lumea n-ar mai fi in razboi cu cei saraci, ci cu saracia. Economistii n-ar mai evalua nivelul de trai dupa nivelul de consum, sau calitatea vietii dupa suma de lucruri detinute.

Bucatarii n-ar mai crede ca homarilor le place sa fie fierti de vii. Mancarea n-ar fi considerata marfa iar comunicarea o afacere, pentru ca mancarea si comunicarea sunt drepturile omului. Nimeni n-ar muri de foame, pentru ca nimeni n-ar muri de obezitate.

Copiii strazii n-ar mai fi tratati ca niste gunoaie pentru ca nu ar mai fi copii ai strazii. Copiii bogati n-ar mai fi tratati ca niste bani, pentru ca nu ar exista nici copii bogati.

Invatamantul n-ar fi un privilegiul al celor care pot plati pentru el iar politia ar inceta sa mai fie un blestem. Justitia si libertatea, gemene siameze, condamnate sa traiasca separat, ar fi strans unite spate in spate.

In Argentina, nebuna din Plaza Mayo ar fi un exemplu de sanatate mintala pentru ca refuza sa uite intr-o perioada de amnezie obligatorie.

Perfectiunea … perfectiunea ar fi in continuare privilegiul plictisitor al zeilor.
Iar in aceasta lume, in aceasta lume blestemata, fiecare noapte ar fi traita ca si cand ar fi ultima si fiecare zi ca si cand ar fi prima.”

Comentati?