„Era odată un moș sărac lipit pământului. Singura lui avuție erau copiii, care-i umpleau curtea. În fiece zi, își lua măgărușul de căpăstru și mergea la pădure, să taie lemne cu securea. Dădea ba aici, ba încolo, cât putea și el.
Într-o zi, îi iese în față un leu și-i zice:
– Șezi, moșule și odihnește-te. O să tai eu lemne în locul tău, să le duci în târg și să le vinzi, să cumperi de-ale gurii pentru copii.
Zis și făcut. A șezut bătrânul de s-a odihnit, leul a tăiat lemne, apoi omul le-a suit în spinarea măgărușului și a pornit spre casă.
După câteva zile, când s-a dus iar la pădure după lemne, leul i-a spus:
– Vino-n fiecare zi, moșule, am să-ți dau lemne să le duci la târg.
Așa au făcut. După o vreme, într-o zi, când soarele dogorea, leul ostenit de câte lemne tăiase, s-a rugat de bătrân:
– Vino aici, sub măslinul ăsta umbros; mi-oi așeza capul pe genunchii tăi, să mă odihnesc.
Și și-a culcat leul capul pe genunchii omului și l-a întrebat:
– Sunt frumos?
– Ești frumos, fiule.
– Sunt viteaz?
– Ești, cum să nu fii, leul meu drag.
– Sunt și tinerel?
– Ești.
– Ai văzut ce mândrețe de voinic sunt? am toate harurile din lume.
– Dar ai și un mare cusur: tare-ți mai miroase gura!
Leul s-a ridicat, a încărcat lemnele pe măgar și i-a zis bătrânului:
– Ia-ți securea și dă-mi una după ceafă.
– Cum să fac eu asta, fiule, că mi-ai făcut atâta bine?
– Eu vreau, moșule, hai lovește!
Omul i-a dat o lovitură, cum îi ceruse, drept în ceafă, făcându-i o tăietură adâncă de două degete. A mai venit. apoi. în fiecare zi în pădure și leul, așa rănit cum era, îi tăia lemne și i le dădea să le urce pe spinarea măgărului.
După ceva vreme, leul îi zice bătrânului:
– Ia privește, taică, cum arată ceafa mea?
– S-a făcut bine, fiule drag, n-a rămas nicio urmă.
– Și era ditamai spintecătura; dar vorba pe care mi-ai spus-o, că-mi miroase gura, mi-a rămas ca o rană adâncă în inimă. Hai, pleacă acum și să nu te mai văd vreodată pe aici, că te-oi mânca.
De atunci se spune că ce spintecă cuțitul se vindecă de-ndată, numai vorba cea rea rămâne nevindecată.” – Mia Preutu
Mare grija cum folositi cuvintele asadar! Vorba este de multe ori poate mai rea decat o agresiune fizica. Folosindu-le cu buna stiinta puteti obtine mai mult decat cu rautatea. Nu degeaba intelepciunea populara ne-a dat (in afara de proverbul din finalul povestii) si vorba batraneasca:
„Vorba dulce mult aduce.”