Diverse fişe ale postului
Bărbaţii şi femeile au evoluat diferit pentru că n-au avut încotro. Bărbaţii au vanat, femeile au cules recolta. Bărbaţii au protejat, femeile au hrănit. Ca urmare, corpurile şi minţile lor au evoluat complet diferit. Pe măsură ce din punct de vedere fizic corpul lor s-a schimbat în bine, pentru a se adapta funcţiilor specifice, acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu mintea lor. Bărbaţii au crescut mai înalţi şi mai puternici decît majoritatea femeilor, în vreme ce mintea li s-a dezvoltat pentru a le servi diverselor îndeletniciri specifice. Femeile erau bucuroase că bărbaţii lor îşi vedeau de treabă în vreme ce ele se îngrijeau de focul din peşteri, iar creierul li s-a dezvoltat astfel încît să se adapteze funcţiilor lor în viaţă.
Timp de milioane de ani, structura creierului bărbaţilor şi al femeilor a continuat să se schimbe în mod diferit. Acum ştim că sexele prelucrează informaţiile în mod diferit. Gîndesc diferit, cred lucruri diferite, au percepţii, priorităţi şi comportamente diferite. Ideea de a pretinde că lucrurile stau altfel presupune numai dureri de cap, confuzii şi o deziluzie pe viaţă.
Teoria „clişeului”
Incepînd cu sfîrşitul anilor 1980, a avut loc o adevărată explozie de cercetări referitoare la diferenţele dintre bărbaţi Şi femei, precum şi la felul în care funcţionează mintea lor.
Pentru prima dată, o aparatură computerizată extrem de avansată a permis o scanare a creierului din care s-a constatat cum funcţionează acesta „în direct”. Avînd posibilitatea de a pătrunde în vastul peisaj al minţii umane, am putut obţine multe răspunsuri la întrebările referitoare la diferenţele dintre bărbaţi şi femei. Studiul ce va fi comentat în această carte porneşte de la diverse cercetări ştiinţifice, medicale, psihologice şi sociologice, toate ajungînd la o concluzie comună — lucrurile nu stau deloc la fel; bărbaţii şi femeile sînt diferiţi. De-a lungul a aproape întregului secol XX, aceste diferenţe au fost explicate prin condiţionări sociale — felul în care sîntem reflectă atitudinea părinţilor şi a profesorilor, care, de fapt, o reflectă pe aceea a societăţii lor. Fetiţele erau îmbrăcate în roz şi li se dădeau păpuşi cu care să se joace, iar băieţeii erau îmbrăcaţi în albastru şi li se dădeau soldăţei de plumb şi tricouri de fotbalişti. Fetiţele erau cocoloşite şi mîn-gîiate, în vreme ce băieţeii erau bătuţi pe spate şi li se spunea să nu mai plîngă. Pînă de curînd, s-a crezut că, la naştere, creierul copilului este asemeni unei table goale, drept pentru care dascălii săi pot înscrie acolo ce ar urma acesta să-şi dorească şi să prefere. Dovezile biologice de care dispunem în prezent ne arată totuşi o cu totul altă imagine a felului în care gîndim. S-a demonstrat cît se poate de convingător că hormonii şi legăturile care se stabilesc la nivelul creierului răspund în mare parte de atitudinile noastre, de preferinţele şi de comportamentul nostru. Acest lucru înseamnă că dacă băieţeii şi fetiţele ar creşte pe o insulă pustie, în care n-ar exista nici o formă socială organizată ori părinţi care să-i călăuzească, fetele tot s-ar alinta, şi-ar face prieteni şi s-ar juca cu păpuşile, în vreme ce băieţii ar stabili un fel de concurenţă mentală şi fizică, organizîndu-se în grupuri cu o ierarhie clară.
Felul în care se stabilesc conexiunile în creierul nostru în pîntecul mamei şi efectul hormonilor vor determina felul în care gîndim şi ne comportăm.
ACEEAŞI SPECIE, LUMI DIFERITE
Aşa cum veţi vedea, felul în care se stabilesc legăturile în creier şi hormonii care pulsează în corpul nostru sînt cei doi factori ce dictează în mare măsură felul în care gîndim şi ne comportăm, cu mult înainte de a ne naşte. Instinctele noastre sînt, practic, genele care determină felul în care corpul nostru se va comporta în anumite situaţii date.
Să fie oare o conspiraţie a bărbaţilor?
Din 1960, mai multe grupuri de presiune au încercat să ne convingă să negăm moştenirea noastră biologică. Ele pretind că guvernele, religiile şi sistemul educaţional nu înseamnă altceva decît un complot al bărbaţilor împotriva femeilor, pentru a le menţine pe acestea la un nivel inferior. A lăsa femeile însărcinate ar fi o modalitate de a deţine şi mai bine supremaţia asupra lor.
Sigur că, din punct de vedere istoric, cam aşa arată lucrurile. Totuşi, se impune o întrebare: dacă femeile şi bărbaţii sînt identici, aşa cum susţin aceste grupuri, cum de au reuşit bărbaţii să impună o dominaţie totală asupra lumii ? Studierea funcţionării creierului ne oferă o multitudine de răspunsuri. Noi nu sîntem identici. Bărbaţii şi femeile ar trebui să fie egali din punctul de vedere al şanselor de a-şi atinge întregul potenţial, dar nu sînt categoric identici în privinţa capacităţilor lor înnăscute. Egalitatea dintre bărbaţi şi femei rămîne o problemă politică sau morală, în timp ce ideea că ar fi identici este una de ordin ştiinţific.
Egalitatea dintre bărbaţi şi femei rămîne
o problemă politică sau morală; diferenţa
esenţială este una de ordin ştiinţific.
Cei care se opun ideii că biologia afectează comportamentul se opun discriminărilor sexuale, deseori cu cele mai bune intenţii. Confuzia apare însă în privinţa diferenţei dintre egal şi identic, care sînt două chestiuni total diferite. în această carte veţi afla despre felul în care ştiinţa confirmă faptul că bărbaţii şi femeile sînt profund diferiţi atît fizic cît şi mental. Ei nu sînt la fel.
Am investigat cercetările celor mai importanţi paleontologi, etnologi, psihologi, biologi şi neurospecialişti. Diferenţele la nivelul creierului dintre bărbaţi şi femei sînt acum clare, mai presus de orice fel de speculaţii, prejudecăţi sau îndoieli.
Atunci cînd sînt cîntărite diferenţele dintre bărbaţi şi femei, aşa cum sînt ele expuse în această carte, s-ar putea ca unii să susţină: „Nu — povestea asta nu-mi seamănă deloc — eu nu fac aşa ceva!” Ei bine, poate că aşa este. Dar noi ne ocupăm de bărbaţi şi femei medii, adică de felul cum reacţionează majoritatea bărbaţilor şi femeilor în majoritatea cazurilor şi a situaţiilor de pînă acum. „Mediu” înseamnă că dacă vă aflaţi într-o încăpere plină veţi constata că bărbaţii sînt mai zdraveni şi mai înalţi decît femeile, de fapt, cu 7% mai înalţi şi, în medie, cu 8% mai zdraveni. S-ar putea ca persoana cea mai înaltă şi mai zdravănă din încăpere să fie o femeie, dar în ansamblu bărbaţii sînt mai zdraveni şi mai înalţi decît femeile. In cartea recordurilor, Guinness, aproape întotdeauna cele mai înalte şi mai zdravene persoane au fost bărbaţii. Cea mai înaltă fiinţă înregistrată a fost Robert Wodlow din Alton, Illinois, care în iunie 1940 măsura 2,72 metri. Cea mai înaltă persoană din anul 2000 a fost Radhomane Chabib, din Tunisia, care avea 2,35 metri. Cărţile de istorie sînt pline de bărbaţi înalţi şi femei mărunţele! Aceasta nu este o formă de discriminare sexuală, este o realitate.