Era o zi de vara si incercam sa ma adapostesc de ploaie; atunci i-am intalnit din intamplare. Erau intinsi in mijlocul florilor. El o tinea in brate, ea se oglindea in ochii lui. In jurul lor erau doar flori proaspete de musetel, maci, iar din loc in loc se itea cate o margareta. Mi-am zis ca mai am un pic de timp, asa ca am luat loc pe una din ele, si i-am privit.

O ceata de agitati, ce incearca sa prinda – ori poare doar sa urmareasca – un fluturas 🙂

Stapanul culorilor – All rights reserved Danix233 Si ce daca suntem in mijlocul iernii? Fluturii zboara si iarna … intr-o alta parte a globului!

Nu ma intelegeti gresit. Nu suport sobolanii, dar asta micu’ e un scump! Parca-as face – asa, temporar – un schimb genetic … Insa de un lucru sunt foarte sigura: n-as rani micutul dragalas care zboara … L-as urma pentru o vreme pentru ca-i dragalas. Este precum povestea pisicilor si a aratatoarelor cu laser, ori a cainilor si a frisbees-urilor. Sunt hipnotizata de modul in care mangaie aerul. Sper doar sa nu-mi aduca o cadere intr-o groapa precum ultimul fluture pe care l-am urmarit si care m-a facut sa fac o scurta dar oarecum dureroasa cunostinta cu un deal …

A fost odata ca niciodata o un bondar care umbla toata ziua prin lume. Se mai aseza din cand in cand pret de cateva minute pe cate o floare. O mirosea, o dezmierda si apoi zbura cat il duceau aripioarele. Intr-o buna zi, pe cand umbla el asa prin toate campurile de flori, descoperi un fluture care canta in timp ce se uita intr-o lacrima de roua aranjandu-si petele de culoare.