Rugaminte

Rugaminte – Dragă Soare, mi-e foarte dor de lumina asta caldă şi visez că gândurile mele, dorințele, emoțiile au toate…

In una din garsonierele din blocul de vis-a-vis ea si el au venit acasa. Ii vad dansand aproape de fereastra. Se saruta, danseaza. Te gandesti ca poate ea a primit si flori. Sau ciocolata. Se stinge lumina. Te gandesti ca poate si-o trag. Pardon, fac dragoste. La cum dansau, fac dragoste. Te gandesti. Se aprinde iar lumina. Si o vad pe ea asezand rufele pe uscator, una cate una. Te gandesti prea mult. – de Loredana Potchides

V-am mai zis ca mie-mi place „programul” pe care-l difuzeaza FB-ul. 🙂
Ieri am facut Bucuresti – Brasov (cu sosire in Sacele la 8:30 am) si retur. Trezitul la 5 dimineata, in conditiile in care la 1 eram inca treaza, a fost mai rau decat daca as fi carat pietre de moara. Pentru a-mi face si mai grea ziua (cred ca asta mi-a fost in minte, altfel nu-mi explic) m-am imbracat neadecvat pentru temperaturile usor mai scazute de la munte. Si chiar daca a iesit soarele mai tarziu si a fost o vreme minunata, faptul ca am facut niste piroane in Biserica din Sacele timp de vreo ora jumatate nu mi-a ajutat.

pricina

nedeslusita pricina a secundei in care un suflet secatuit de tacere abandonat siesi intalneste ZBORUL si ca-ntr-o moarte se ofera…

E vara si minunate halucinante povesti de dragoste pe Facebook nu mai sunt. Nu se citesc. Vara povestile de dragoste umbla sarace, desculte si nebagate in seama. Nu stralucesc. Au slapi de cauciuc. Daca incerci sa le asculti le auzi ca pe niste sunete de sarutari printre lipaituri de slapi. Asta pe asfalt. Pe nisip sunt mute. Nisipul inabusa slapi, valurile acopera saruturi …

Povestile de dragoste, vara, sunt doar niste povesti de vara care incap intr-o scoica. Ele devin cu adevarat povesti de dragoste toamna tarziu, cand incep ploile, si o fata duce o scioca la ureche sa asculte, pentru ca ii este tare dor.

Mie-mi vine sa-mi vand masina. Apoi sa fac un dus, sa ma duc in gara si sa iau un tren de noapte. Si-mi vine sa ma-nsor apoi. Si mi-e pofta pe verigheta pe deget. Si mi-as iubi iubita si-as culca-o cu capu langa inima si langa ceas: protectie si posesie. Si i-as acoperi picioarele cu sacoul si i-as lasa un genunchi afara sa placa si altora.

Am sa aleg sa nu comentez pentru ca as avea cateva de spus celor ce judeca oamenii dupa cum se imbraca sau dupa ce muncesc la un moment dat din viata lor (daca sunt norocosi sa aiba un loc de munca si nu-s catalogati drept lenesi, prosti ori mai stiu eu cum). Va invit sa cititi. Merita:

„Generatia pro in actiune!!! Cei doi discutau aprins ce sa cumpere la raionul de patiserie.
El: Hai sa luam de-astea …
Ea: Ba nu, de-astea mai mari!
El: Cate vrem? 8? Nu cred ca ne ajung banii.
Ea: Ba da!
El: Cat e una? 5 lei? Cat face … ? Cat fac 8 (Ce Dumnezeu erau alea)? (nici ea nu raspunde)
La acest moment el scoate un super Samsung Galaxy si face o inmultire usor soptita: 5 x 8 … ne ajung! – exclama multumit si purced la culegerea produselor iar eu fac cativa pasi in spate si ii trag in poza.
Ei bine da, asta e generatia care vine dupa noi. Cea care are nevoie sa faca 5×8 pe telefon …” – Adrian Moraru

Portretul facut de Brad Florescu Simonei este din timpul Turneului de la Madrid, dar este perfect valabil oricand. Ieri Simona s-a calificat in prima ei finala de turneu de mare slem. O va intalni pe tenismena manechina icnitoare. O sa-mi fie cumplit de greu s-o aud pe Sharapova nascand pe tot parcursul finalei dar sper ca Simona sa se concentreze si sa-i gaseasca punctul slab. Bafta, Simona!