Foto si text: Liviu Balint

Acum câteva zile citeam o idee propusă de ”Ceașca de cultură”: Ați visat vreodată să “trăiți” într-o carte? După ce m-am gândit cât mai valorează o carte în țara asta, primul gând a fost la cartea din poza de mai jos:

Apoi m-am mai liniștit.

Mie nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o carte. Aș vrea să trăiască într-o carte prietenii mei așa cum mi-i aduc eu aminte. Și amintirile mele, la fel de vii, care se confundă unii cu altele. Poate fi o carte din mai multe cărți, ca ei și ele să nu se plictisească, să poată alege.

Ar fi ca în Magicianul lui Fowles, cu prințese și Dumnezei care există doar să vrei.
Ar fi o carte cu mai multe planete, fiecare populată de Mici Prinți.
Ar fi un lan de secară, plin de copiii care eram cândva și care evadam mereu de acolo, pentru că fiecare dintre noi era un holdencaulfield…
Ar fi, din când in când, și o petrecere, ca în Marele Gatsby al lui Fitzgerald, pentru că, știe toată lumea, cine are carte, are party. Ar fi mare înghesuială în toată povestea asta.

Nu, nu aș vrea să locuiesc într-o carte. Eu aș vrea să fiu coperțile. Să-i strâng cu drag la un loc pe toți cei pe care nu îi voi mai regăsi niciodată în același loc ca odinioară.