La București

„Salut! După o jumătate de lună la București pot doar să spun că abia aștept să plec iar și că nu mă voi mai întoarce prea des pe aici. Pare un oraș stins, un ghetou uriaș. Civilizația străzii e ciudată rău, nebuni, mitocani, oameni cu priviri piezișe și tulburi, plin de drogați pe străzi la orice oră din zi și din noapte.

Am încercat să vizitez o galerie din centrul orașului dar pe ușă scria: „sunt la Carmen la contabilitate, revin.”

Călătoria cu transportul în comun nu mai are nimic interesant în ea, tot felul de personaje dubioase latră, urlă, vorbesc tare la telefon. Trotuare pline de gropi, din cartierul meu au fost demolate toate micile prăvălii simpatice care îl populau, în locul lor iarba crește la întâmplare ca pe un pământ al nimănui din cine știe ce margine de sat.

Am observat că oamenii se exprimă într-o limbă română din ce în ce mai stâlcită și se ceartă pe unde apucă. Și peste tot și toate o toamnă călduroasă de septembrie care nu prea poate din păcate să înfrumusețeze nici locurile nici oamenii. Asta e. Se poate și mai rău.

Văd că nici pe fb lucrurile nu stau mai bine. Poate m-am dezobișnuit de locul acesta dat fiind că prefer să îmi tot dezactivez contul în ultimul timp. Prefer să scriu la mica mea carte de poezie pe care sper să o termin în 2 sau 3 ani și să nu mai stau pe aici prea mult. Mi-e și cam jenă să tot intru cu chestii negative și critice risc să ajung să fiu și eu genul acru care tot dă din cap și critică tot dar efectiv nu prea ai ce să mai spui când vezi ce se întâmplă. Doar să taci și să privești mai cu atenție spre acest septembrie și să aștepți să pleci cât mai departe cu gândul că te vei întoarce mai rar și vei sta mai puțin.

Poza e făcută de mine, undeva la intrarea în Cișmigiu. O clădire în care am locuit cândva.” – Dana Banu

Comentati?