Legenda ariciului

Legenda ariciului

Un foșnet ușor tulbură liniștea grădinii.
– Ce se aude?
– Nu-i nimic, vreo pasăre probabil.
– Aaa, e doar un biet arici!
– Biet? Dacă ai ști tu cine a fost ariciul, l-ai privi mai cu respect.
– Da? Cine a fost ariciul?
Și povestea începu să curgă printre mormanele de frunze:

– Demult, când Pământul se chinuia să se nască, cerul avea mai mulți sori. Toți se întreceau care mai de care să strălucească mai tare uscând imediat scoarța subțire și umedă a Pământului. Dar planeta noastră trebuia să se nască! Curând sorii au început să se certe. Fiecare dintre ei ar fi vrut să aibă în jurul său o planetă plină de viață. Și s-au luptat mulți ani lumină! Scântei arzătoare umpleau Universul.

Din când în când câte un soare era învins și cădea pe Pământ stingându-se, iar din globul de foc nu rămânea decât o piatră rotundă și întunecată iar razele înțepeneau în întuneric. Când în sfârșit un singur soare a rămas învingător pe cer, Pământul a început încetul cu încetul să se umple de viață. Chiar și pietrele acelea micuțe au început să mișune și să se încarce de căldura vieții. Aceștia sunt aricii. Fii cu băgare de seamă, a fost cândva un soare!

2 comentarii pe “Legenda ariciului

Comentati?