Poveste scurtă

„Poveste scurtă, fără diacritice

Era candva o tara. Unde, spre deosebire de alte tare, oamenii nu vorbeau niciodata mult si din intamplare și nicio baba doar ca sa se afle-n treaba. Substantivele erau comune, vorbele erau bine comprimate, aranjate, impachetate, iar verbele zburau si scriptele aterizau în locuri precise, dinainte prescrise, retete pentru vise. Şi orice fiinta vorbea prea mult era de indata aici declarata persona non-gata. Si-am incalecat pe-o s.a., s.a.m.d. etcaetera. Tara se numea Laconia, nu se mai vorbeste de mult despre ea.” – Liviu Balint

Comentati?