Cuvinte, litere, simboluri

wordsCuvinte, litere, simboluri

De ce sunt frumoase relatiile intre oameni? Pentru ca sunt un joc. Serios, vesel sau trist, insa intotdeauna frumos atata vreme cat au la baza un cuvant calm – indiferent daca este DA sau NU – deschis, direct si nu aruncat din varful limbii. Scena acestui joc este societatea cu bunele si cu relele ei.

La randul meu am rostit cuvinte poate nu prea placute pentru cel ce le auzea; am facut-o uneori poate chiar fara sa-mi dau seama. De la o vreme incerc sa folosesc doar cuvinte placute celor din jur; ma simt si eu mai bine, iar ei zambesc. Cand vreau sa spun ceva ce stiu ca nu va fi placut prefer sa tac. Sunt insa si situatii cand pot spune pe sleau fara sa ma gandesc „dar daca”.

Ei si pina la urma aceste litere, morfeme, simboluri daca sunt asezate in formula corecta aduc multa fericire ochilor si sufletului. Insa noi, de cele mai multe ori, le adunam in diverse formule, numai nu in cele corecte. Dar sa nu uit! Mai exista – daca ti-a scapat „porumbelul” – „Iarta-ma” care sterge uneori aproape orice urma de suparare.

5 comentarii pe “Cuvinte, litere, simboluri

  1. Iulian Florea

    - Edit

    Reply

    Ce sunt morfemele?
    Google-liala nu-mi da elemente suficiente si satisfacatoare. Sau poate sunt eu obosit acum, si nu sunt capabil sa asimilez si sa-mi insusesc corect informatiile de pe net. Alta sursa de documentare nu am. Asadar, te rog frumos, invata-ma!

    1. Uite-asa, de la DEX:

      MORFÉM, morfeme, s. n. (Gram.) Element morfologic (afix, accent, desinență, alternanță fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte și forme flexionare; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat (lexical sau gramatical).

      element morfologic (prefix, sufix, desinență) care servește la formarea cuvintelor și a formelor flexionare ale acestora. ◊ (în concepția modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului. (< fr. morphème)

    2. Eu am gasit asta:

      A morpheme is the smallest meaningful unit in the grammar of a language.

      Current approaches to morphology conceive of morphemes as rules involving the linguistic context, rather than as isolated pieces of linguistic matter. They acknowledge that:

      – meaning may be directly linked to suprasegmental phonological units, such as tone or stress.
      – the meaning of a morpheme with a given form may vary, depending on its immediate environment.

  2. Iulian Florea

    - Edit

    Reply

    Ahaaaaaaaa!!! Am inteles acum. Multumesc!
    Cum ar veni: om. Si de la el (caci din om nu mai poti reteza nica nica pentru a ajunge la o alta radacina) te poti juca si forma: omenire, omenesc, omenie (daca nici acuma nu am inteles cum trebuie, lasa-ma corijent; o sa vin la toamna, la restante)
    Si-mi vine in minte acum urmatoarea logica: eu sunt barbat. Barbatul, ca si femeia, e om. Cuvantul om e un morfem. Logica: eu sunt un morfem. Mai sa fie!!!

Comentati?