Poezia e altceva?

Oamenilor cu suflet frumos li se intampla lucruri minunate. Iata cu ce s-a trezit in Inbox o prietena: Poezia e altceva?

„Draga mea …
Ce mail frumos ma astepta la serviciu … ”

nu trebuie sa povestesti in poezie – am citit
un sfat catre un tanar poet – deci sa nu
povestesc cum, foarte devreme, ea
se scula dimineata, si asezandu-se pe pat
astepta sa i se linisteasca respiratia, cu fata in maini –
sa nu spun nimic despre chipul ei atata de obosit
incat i se incovoiau umerii, in fata oglinzii, cand
se pieptana incet. sa nu-mi marturisesc spaimele
langa fata ei instrainata, intoarsa de la mine.
sa nu umblu cu versuri, ca si cu oglinda in maini
in care se rasfrang acele dimineti cu lumina cenusie
dinainte de zori. poezia nu trebuie sa fie reprezentare,
serie de imagini – asa scrie. poezia
trebuie sa fie vorbire interioara. adica
tot eu sa vorbesc despre fata ei inecandu-se, cautandu-si
respiratia? insa atunci ar fi numai felul in care eu vorbesc
despre fata ei, despre miscarile incetinite prin straturi
de remuscari tulburi, de ganduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
si ea – adevarata ei fiinta atunci?”

Poezia Saptamanii – Mircea Ivanescu

Pentru a citi si alte poezii de Mircea Ivanescu, vizitati pagina poetului de aici: http://www.cerculpoetilor.net/mircea-ivanescu.html

Comentati?