Cum pastrati amintirile?

Cum pastrati amintirile? Cum le mentineti proaspete, vii, cu voi?

Trăim bine noi împreună cu presupunerile, nu?
Ce vreau să spun e că noi credem că amintirile sunt egale cu evenimentul plus timpul aferent scurs de atunci. Dar este mult mai complex de-atât.
Am citit undeva (şi nu-mi mai amintesc unde) că amintirea e ceea ce credeam că am uitat … Devine tot mai evident pentru mine faptul că timpul nu acţionează precum un fixativ, ci mai degrabă ca un solvent. Şi nu ne e deloc convenabil – şi nici util – să credem asta; nu ne ajută să mergem mai departe cu vieţile noastre; şi atunci ignorăm adevărul şi „înflorim”, „îmbunătăţim”, îi adăugăm un pic de tva amintirii …

Cred că memoria, amintirea înseamnă identitate. Eşti ceea ce ai făcut; şi ceea ce ai făcut este în amintirea ta; ce-ţi aminteşti defineşte ceea ce eşti şi când uiţi părţi din viaţa ta încetezi să mai fii; înainte de a muri biologic.

Si mai cred că ele se modifică pentru că noi le „ajutăm”. Nu cred că se alterează singure. Unii spun ca uitam foarte mult, ca ne eliberam mintea pentru a face loc altora, dar faptul că uitam 99% nu cred că-i tocmai bine. Pierdem atât de mult din noi! Deci, cum pastrati amintirile?

Comentati?