Omul

„Omul nu e rău, cum nu e nici bun.
Oamenii nu se-mpart în buni şi în răi.
Omul nu-i rău şi nu-i bun de sine şi cu sine stătător, doar aşa.
E nevoie de interacțiune ca oamenii să devină fie răi, fie buni. Şi asta nu pe vecie. Şi omul nu e rău, cum nu e nici bun pe de-a-ntregul. Omul care ți-a făcut ție rău în trecut de încă mai suferi tocmai face un bine cuiva. Ba făcea bine cuiva in timp ce ție-ți făcea rău, asta-i sigur. Tu faci bine cuiva chiar acum şi o altă faptă a ta sau chiar asta face rău altuia.

Întâlnirea. Acțiunea. Mişcarea. Asta face rău cum face şi bine. Acțiunea cere curaj. Să fii om bun acționând e curaj, că e risc. Eşti tot timpul la un pas să fii rău. Şi chiar eşti. Chiar fără să ştii. Şi faci sigur un rău chiar atunci când faci bine. Omul e bun cum e rău.

Omul care nu acționează deloc nu e rău. Dar nu e nici bun. Omul care se retrage cu sine în sine pe munte ca să nu fie rău nu e bun. Nu e nici rău, nici bun. El doar e. Omul care s-a dus în munți singur s-a dus ca să fie.
Eu sunt rea. Şi sunt bună. Şi nu o să mă duc cu mine in mine la naiba pe munte ca să doar fiu. Acționez. Inter. Rău. Bine.
Câteodată, când nu sunt bună şi rea cu bunii şi răii, doar sunt. Rar.
Binele tău e un rău văzut de altcineva.
Aceasta este o filozofie de 2 bani pe care o postez pentru că i-am dat puțin liber autocenzurii.
Vă rog să îmi livrați cei 2 bani în contul de facebook.
Deşi vă spun cinstit că nu face. De fapt, vă rămân eu datoare. Fiți buni. 🙂

spectaculoasă furtună azi noapte. azi am făcut ceva bun şi ceva rău. acelaşi ceva.

pun poza asta in care par cumsecade. cum se cade.” – Dorina Chiriac
(Dorina Chiriac/photo by Daria Tuca)

Comentati?