În Cișmigiu

În Cișmigiu

„Am iesit la o țigară în Cișmigiu, lângă mine s-a așezat o batrânică, cu un aer foarte simpatic de aristocrat scăpătat, a început să hrănească vrabiile și porumbeii cu pufuleți, la un moment dat s-a ridicat de pe banca alăturată un domn la vreo 40 de ani, în costum corporate, și i s-a adresat:
– Vă rog frumos să-mi scuzați îndrăzneala, aș putea să vă ofer o mică sumă, ceva simbolic aproape, pentru a acoperi costurile hranei porumbeilor?
– Vai, domnule, mulțumesc, dar nu este cazul, punga asta costă doar 1 leu!
– Vă rog, insist, sunt sigur că veți folosi banii aceștia pentru a hrăni porumbeii, aș face-o chiar eu, dar nu am așa de mult timp liber, mă voi bucura să știu că o faceți în locul meu…
– Hmmm, și vreți să-mi dați 10 lei?
– Da, vă rog să-i acceptați.
– Ha, ce amuzant, am trăit s-o văd și pe asta, mulțumesc, voi accepta.
– Sărut mâna, vă mulțumesc și iertați-mă încă o dată.
– Nu face nimic. La revedere.
– La revedere.
Și domnul corporate s-a depărtat agale, bătrânica a continuat să hrănească porumbeii, cu fața luminată parcă lăuntric, iar io mă tot uitam prin jur sa văd unde e camera de filmat, pentru ca tot nu-mi venea să cred că scena la care tocmai asistasem fusese una aievea…” – Sorin Psatta

Comentati?