Vascul – a fost Christmas, urmeaza Kissmas

Vascul, caci despre el am sa va spun cateva cuvinte, creste fara restrictii, iar succesul lui nu are legatura cu cine se ocupa de parcul, gradina sau padurea unde l-ati vazut ultima data. Este neimblanzit, creste unde si cand alege el! Am incercat si eu intr-un an cu un pumn de bobite albe strecurat in crapaturile scoartei unui copac, dar din 20 abia daca a iesit o tufa mititica, fara insa ca eu sa am cea mai mica interventie. Desigur, nu e nici un fel de magie. Stim ca semintele sunt imprastiate de pasari; acestea mananca partea carnoasa alba si lipicioasa ce se fixeaza in mare parte de ciocuri, iar pasarile, ca sa se curete, se sterg pe cate o creanga. Daca exista o samanta viabila si daca respectivul copac are o textura ce poate prinde si pastra acea samanta si daca bratul pomului – craca – are marimea potrivita, exista o sansa sa germineze si sa creasca.

Dar sunt o groaza de variabile. Planta se poate raspandi deasemenea prin samanta ce traverseaza intestinul pasarii ce a mancat-o si-apoi o elimina in gainatul proaspat, iar acesta ar putea-o ajuta daca nu ar fi susceptibila sa nu supravietuiasca aciditatii acestuia si a intregului sistem digestiv al pasarii.

Numele (in engleza) – mistletoe – ii provine de la cuvantul saxon mistel ce inseamna planta sau balegar, si probabil afta, iar toe inseamna deget dar si extremitate. Vascul este o extremitate semi-parazita: traieste pe alti copaci si cel putin partial depinde de ei pentru a-si obtine substantele nutritive necesare. Atata timp cat are apa si minerale din belsug totul este in regula, nu-si ia decat ce-i este necesar.

De regula nu creste prea mare, caz in care relatia sa cu copacul pe care-l paraziteaza este una amiabila. Are radacini speciale ce cresc in trunchiul gazdei si transporta substantele nutritive spre frunze. Aproape intotdeauna creste pe ramuri mai mici. Cand infloreste, vascul are nevoie de si mai multa apa si-atunci priveaza copacul de cantitatea ce-i este necesara cauzandu-i astfel un stres in urma caruia copacul reactioneaza facand noduri – o mare problema daca este cultivat pentru lemn – si isi creste masa lemnoasa in ramurele, fenomen cunoscut sub numele de „matura vrajitoarei”. In plus se pot forma cavitati in reteaua ce transporta apa in copac, cauzand formarea unor pungi de apa in interiorul copacului. In cele din urma succesul vascului sta in auto-moderatie, pentru ca prezenta pungilor de apa duce la moartea copacului, deci la auto-sabotare.

De fapt vascul nu este in intregime dependent de gazda sa. Are frunze vesnic verzi, deci fotosinteza si prin urmare alimentatie proprie. Acest lucru inseamna ca un arbore poate transporta fericit vascul vreme de mai multi ani, mai ales daca este bine hidratat. De aceea este mai probabil sa vedeti copaci cu smocuri de vasc in ei in zonele in care ploua abundent. Vascul este mofturos in alegerea gazdei sale. Creste pe maces, pe meri, tei si plopi. Cum plopii sunt de regula plantati pe marginea drumurilor, ei sunt sursa cea mai vizibila. Este mai greu de gasit pe stejari si rareori in padure; dar daca sunt totusi vazute tufe de vasc in paduri, se afla cu siguranta langa o poiana sau un luminis.

Fructele se coc haotic, si uneori extrem de diferit de la an la an, variind din Noiembrie pana in Aprilie. Nu toate tufele au si fructe pentru ca este o planta bisexuata, ceea ce inseamna ca plantele de sex masculin sunt separate de cele de sex feminin, doar cele din urma avand si fructe. Asa se explica prezenta unor tufe sanatoase dar fara fructe, in timp ce altele pot fi mai micute insa pline de bobite albe.

Legatura vascului cu sarbatorile de iarna, la fel ca atat de multe alte traditii de sezon, vine din trecuturile pagane ale vestului (de unde am imprumutat si noi obiceiul). Pana in jurul anului 1800, de exemplu in Marea Britanie aproape ca nu existau brazi. Deci o planta verde in mijlocul iernii care ucide aproape tot intre pamant si aer si care are ireale fructe albe, cand aproape toate celelalte fructe au disparut, era susceptibil de a fi venerata. In legendele norvegiene, Zeul Balder a fost ucis de o sageata facuta din lemn de vasc, iar druizii respectau vascul pentru ca este o planta atat de rara. O crenguta proteja casa de spiridusi si vrajitoare ce aveau cea mai mare putere si erau amenintatoare la vremea solstitiului de iarna. Invaluit in mister si fiind atat de rar s-a raspandit usor in medicina tratand icterul, tusea convulsiva, adenoamele si epilepsia (de curand s-a descoperit ca poate trata si cancerul, insa voi reveni cu cateva informatii la final). S-a considerat intotdeauna ca poarta ghinion sa decorezi casa cu vasc inainte de noaptea de Craciun, desi in vestul Angliei de pilda, crengutele de vasc raman neatinse pana altele noi sunt aduse sa le inlocuiasca.

Femeia medievala, crezand ca vascul are puterea de a stimula fertilitatea, se impacheta in jurul taliei cu crengute de vasc, precum si in jurul incheieturilor, pentru a o ajuta sa ramana insarcinata si sa poata purta in siguranta sarcina.

Sarutul sub vasc este pur si simplu o reminescenta a ritualurilor de fertilitate: erau destinate copiiilor mai degraba decat permisiunii de a fura un sarut, asa ca ganditi-va la asta cand ametiti de licori veti tine crenguta aducatoare de saruturi deasupra victimei alese.

De ani de zile a fost scuza perfecta a admiratorilor secreti sa fure un sarut obiectului dorintei lor. Insa cercetatorii sugereaza ca vascul ar putea face mult mai mult decat sa aprinda pasiuni de Craciun ori Anul Nou. Ei au descoperit un extract de planta care ar putea ajuta la combaterea cancerului de intestin ce afecteaza doar in Marea Britanie 38.000 de oameni anual.

Pacientii ce au fost tratati regulat cu vasc au avut mai putine efecte secundare in urma chimioterapiei sau radioterapiei, cunoscute a fi atat de toxice, si au supravietuit mai mult timp decat cei ce nu au folosit. Extractul este gandit sa ajute sistemul imunitar sa lupte cu tumorile si sa accelereze eliminarea deseurilor toxice lasate de chimioterapie.

Cercetatorii condusi de Profesorul Kurt Zanker de la Institutul German de Imunologie si Oncologie Experimentala a concluzionat: „Rezultatele sugereaza dovezi convingatoare ca exista un beneficiu semnificativ in urma tratamentului cu extract de vasc”. Oamenii de stiinta au tratat 429 de pacienti bolnavi de cancer, comparandu-i cu 375 ce primesc tratament conventional. Rezultatele, publicate in Jurnalul Societatii pentru Oncologie Integrativa, arata ca doar 19% din grupul celor tratati cu extract de vasc au avut efectele secundare specifice tratamentului cancerului, fata de 48% in celalalt grup. Au fost deasemenea 32% mai multi inca in viata la 5 ani dupa inceperea terapiei.

2 comentarii pe “Vascul – a fost Christmas, urmeaza Kissmas

Comentati?