Chiar daca nu ati fost in Marea Britanie, macar ati auzit sau citit despre micul-dejun traditional englezesc, ce este mai complet si mai satios decat o masa de pranz. Sunca, oua, carnati, rosii, paine prajita unsa cu unt si o cana de ceai tare. Ah, bucuria unui mic dejun traditional englezesc! Ei bine, nu-i chiar corect. Pentru ca acest mic dejun nu-i chiar …. englezesc … si nici macar traditional.
Conform unei noi carti aparute recent – The Celebrated Pedestrian and Other Historical Curiosities – micul dejun complet traditional englezesc este originzar din resorturile mediteraneene din anii ’60. Inaintea lui, fiecare regiune a tarii avea propria varianta de mic dejun, si era cunoscut doar ca un „fry-up”.
Micul dejun traditional in nordul Angliei includea puddingul negru; in Scotia carnatii patrati taiati felii, haggis-ul si turtele de cartofi; in Londra bubble & squeak, iar in Tara Galilor, profund neapetisanta paine de alge.
In anii ’50 (la sfarsitul rationalizarii), micul dejun ce includea multe din aceste elemente a devenit favoritul muncitorilor pentru ca era satios si ii ajuta sa-si pastreze forta necesara muncii lor, insa nu avea un nume al sau care sa-l defineasca. Cinzeci de ani mai tarziu, cele mai bune bucatele ale tuturor acestor mic-dejunuri au fost aduse laolalta de catre tour-operatori, care au realizat ca infometatii britanici care vor calatori peste granitele lor nu se vor multumi cu un croissant si o ceasca de cafea.